Perenitatea clasicilor„Guvernul, la fel ca un tâlhar de drumul mare, îi spune omului: „Banii sau viaþa'. ÂSi multe impozite, dacã nu majoritatea, sunt plãtite sub aceastã ameninþare.. E adevãrat, guvernul nu-l pândeÂste pe om într-un loc izolat, nu-i sare în faþã din marginea drumului Âsi nu începe, cu un pistol în mânã, sã-l buzunãreascã. Dar tâlhãria nu este din acest motiv mai puþin tâlhãrie: ba este chiar una mult mai miÂseleascã Âsi mai ruÂsinoasã. Tâlharul de drumul mare ia doar asupra sa responsabilitatea, primejdia Âsi caracterul criminal al propriei acþiuni. El nu pretinde cã emite o revendicare de drept asupra banilor tãi, nici cã intenþioneazã sã-i foloseascã pentru propriul tãu beneficiu. El nu pretinde a fi altceva decât un tâlhar. Nu a dobândit destulã neruÂsinare pentru a pretinde cã este un simplu 'protector' Âsi cã ia banii oamenilor, împotriva voinþei lor, doar pentru a-i putea „proteja' pe acei cãlãtori infatuaþi care se simt absolut capabili sã se protejeze singuri sau care nu apreciazã sistemul sãu specific de protecþie. Este un om cu prea mult bun-simþ pentru a avea asemenea pretenþii. Mai mult, dupã ce þi-a luat banii, te lasã sã pleci, aÂsa cum, dealtfel, þi-ai dori. Tâlharul nu continuã sã te urmãreascã în drumul tãu, împotriva voinþei tale, pretinzând cã este adevãratul tãu „suveran' datoritã „protecþiei' pe care þi-o acordã. El nu continuã sã te „protejeze', comandându-þi sã i te înclini Âsi sã-l serveÂsti; cerându-þi sã faci una Âsi interzicându-þi sa faci alta; tâlhãrindu-te din nou ori de câte ori are interesul sau plãcerea sã o facã; Âsi etichetându-te drept rebel, trãdãtor sau inamic al þãrii tale Âsi ucigându-te dacã îi conteÂsti autoritatea sau dacã nu-i satisfaci cererile. Este mult prea gentleman pentru a se face vinovat de asemenea imposturi, insulte Âsi ticãloÂsii. Pe scurt, nu încearcã, în afara faptului cã te jefuieÂste, sã te transforme într-un sclav ori într-un naiv. Metodele acelor tâlhari Âsi ucigaÂsi ce-Âsi spun „guvernãmânt' sunt exact opusul celor ale „tâlharului singuratic'. Aceste rânduri au fost scrise în secolul trecut de cãtre un autor care la aceastã orã este tipãrit în America în tiraje de milioane de exemplare. Numele sãu este Lysander Spooner, iar textul face parte din lucrarea „No Treason'. Nu Âstiu cât de mult se potrivesc ideile sale de acum peste o sutã de ani cu realitatea relaþiei stat-cetãþean din America. ÂStiu însã cã ele vin ca o mãnuÂsã realitãþii româneÂsti a tranziþiei de la socialism la capitalism. Nu pentru cã statul comunist ar fi fost un tâlhar mai cumsecade. Era însã un tâlhar mai ordonat, mai meticulos, mai previzibil Âsi cu care ne obiÂsnuisem sã convieþuim. IeÂsirea din totalitarism ne-a indus, odatã cu iluzia libertãþii, Âsi pe aceea a unui nou tip de relaþie. Una bazatã pe sinceritate Âsi pe adevãr - în contrast cu dublul standard orwellian al celei trecute în istorie. Cã lucrurile nu stau aÂsa, o constatãm în fiecare zi în care guvernanþii ne mint, în loc sã ne spunã adevãrul, pentru cã sunt administratori proÂsti sau prea lacomi pentru a o scoate la capãt. Sindromul „relaxãrii' vine sã confirme în mod nefericit perenitatea clasicilor în aprecierea acestui raport fundamental, fãcându-ne sã regretãm cã în locul miniÂstrilor nu se aflã niÂste tâlhari sinceri, de genul celor pe care-i descrie Spooner. |