„Guvernul, la fel ca un talhar de drumul mare, ii spune omului: „Banii sau viata'. Si multe impozite, daca nu majoritatea, sunt platite sub aceasta amenintare.. E adevarat, guvernul nu-l pandeste pe om intr-un loc izolat, nu-i sare in fata din marginea drumului si nu incepe, cu un pistol in mana, sa-l buzunareasca.

Dar talharia nu este din acest motiv mai putin talharie: ba este chiar una mult mai miseleasca si mai rusinoasa. Talharul de drumul mare ia doar asupra sa responsabilitatea, primejdia si caracterul criminal al propriei actiuni. El nu pretinde ca emite o revendicare de drept asupra banilor tai, nici ca intentioneaza sa-i foloseasca pentru propriul tau beneficiu. El nu pretinde a fi altceva decat un talhar. Nu a dobandit destula nerusinare pentru a pretinde ca este un simplu 'protector' si ca ia banii oamenilor, impotriva vointei lor, doar pentru a-i putea „proteja' pe acei calatori infatuati care se simt absolut capabili sa se protejeze singuri sau care nu apreciaza sistemul sau specific de protectie. Este un om cu prea mult bun-simt pentru a avea asemenea pretentii. Mai mult, dupa ce ti-a luat banii, te lasa sa pleci, asa cum, dealtfel, ti-ai dori. Talharul nu continua sa te urmareasca in drumul tau, impotriva vointei tale, pretinzand ca este adevaratul tau „suveran' datorita „protectiei' pe care ti-o acorda. El nu continua sa te „protejeze', comandandu-ti sa i te inclini si sa-l servesti; cerandu-ti sa faci una si interzicandu-ti sa faci alta; talharindu-te din nou ori de cate ori are interesul sau placerea sa o faca; si etichetandu-te drept rebel, tradator sau inamic al tarii tale si ucigandu-te daca ii contesti autoritatea sau daca nu-i satisfaci cererile. Este mult prea gentleman pentru a se face vinovat de asemenea imposturi, insulte si ticalosii. Pe scurt, nu incearca, in afara faptului ca te jefuieste, sa te transforme intr-un sclav ori intr-un naiv. Metodele acelor talhari si ucigasi ce-si spun „guvernamant' sunt exact opusul celor ale „talharului singuratic'.

Aceste randuri au fost scrise in secolul trecut de catre un autor care la aceasta ora este tiparit in America in tiraje de milioane de exemplare. Numele sau este Lysander Spooner, iar textul face parte din lucrarea „No Treason'. Nu stiu cat de mult se potrivesc ideile sale de acum peste o suta de ani cu realitatea relatiei stat-cetatean din America. Stiu insa ca ele vin ca o manusa realitatii romanesti a tranzitiei de la socialism la capitalism. Nu pentru ca statul comunist ar fi fost un talhar mai cumsecade. Era insa un talhar mai ordonat, mai meticulos, mai previzibil si cu care ne obisnuisem sa convietuim.

Iesirea din totalitarism ne-a indus, odata cu iluzia libertatii, si pe aceea a unui nou tip de relatie. Una bazata pe sinceritate si pe adevar - in contrast cu dublul standard orwellian al celei trecute in istorie. Ca lucrurile nu stau asa, o constatam in fiecare zi in care guvernantii ne mint, in loc sa ne spuna adevarul, pentru ca sunt administratori prosti sau prea lacomi pentru a o scoate la capat. Sindromul „relaxarii' vine sa confirme in mod nefericit perenitatea clasicilor in aprecierea acestui raport fundamental, facandu-ne sa regretam ca in locul ministrilor nu se afla niste talhari sinceri, de genul celor pe care-i descrie Spooner.