Punctul pe Y / sâmbătă 21 aprilie 2001 Nr: 297

Epilog

Dl Priboi si-a dat demisia! A facut-o dupa ce in spatele domniei sale s-a strans un munte de dispute ce au angrenat aproape intreaga clasa politica. Si dupa ce scandalul intern a avut reverberatii externe vecine - s-a afirmat - cu punerea sub semnul intrebarii a seriozitatii demersului nostru de integrare in organismele europene. Dar s-a terminat. Si nu poti sa nu te-ntrebi de ce un om rezonabil ca dl Priboi n-a facut acest lucru imediat dupa ce au rasunat primele contestari? De ce-a fost nevoie sa se ajunga la acest veritabil scandal national care i-a prins in hora discordiei pana si pe presedinte si pe primul ministru? Sunt foarte curios care a fost starea de spirit a d-lui Priboi in toata aceasta perioada. Sunt curios daca a fost impresionat de parazile la care s-au dedat luptatorii din arena; daca a fost trist; sau daca si-a ras in barba, gandindu-se cat sunt de fraieri cei care se dadeau de ceasul mortii cu o asemenea problema? Dl Priboi imi apare acum, dupa ce lucrurile par sa se fi lamurit, ca un personaj hatru care-si admira, zambind pe sub mustata, performanta de a-i fi invrajbit pe toti cei din jurul sau. Exista, desigur, o alternativa. Aceea ca, din capul locului, dl Priboi sa nu se fi bagat in fata. Sa fi stat in banca lui, de simplu parlamentar, unde sa-si savureze in liniste satisfactia de a fi fost rasplatit in acest fel pentru serviciile aduse. Pe dl Priboi - si pe cei care l-au promovat cu tot dinadinsul - l-a mancat ambitia si orgoliul. Ambitia de a controla institutia careia-i apartinuse si orgoliul de a nu se multumi cu putin… Dl Priboi a demisionat cu staif: nu vreau sa fiu o piedica in calea Romaniei spre NATO - a spus dansul. Drumul ramane deschis!