Cât de bune sunt filmele româneÂsti?A trebuit sã vinã pe aici un mare actor - Rutger Hauer - sã vadã câteva pelicule naþionale Âsi sã ne zicã un adevãr pe care-l puteam ghici Âsi singuri. Desigur, Rutger Hauer nu face nici pe departe figurã de mare autoritate Âsi de competenþã în general. El le-a apãrut ziariÂstilor români cam abulic Âsi niþel cam ignorant. Nu e de mirare cã nu Âstie mare lucru despre România. Nici n-are nevoie. ÃŽn meseria sa e suficient sã-Âsi aminteascã replicile, sau numele localitãþii sau þãrii în care filmeazã. Nici mãcar numele partenerei nu e important. Important este cel al producãtorului. Rutger Hauer nu Âstie mare lucru, deci, despre România ('ÂStiu cã aþi avut ceva probleme în ultimii ani...') dar a vãzut douã filme româneÂsti ('Occident' Âsi 'Filantropica') Âsi a constatat un lucru de bun simþ: filmele româneÂsti sunt bune pentru români. De 13 ani, filmele româneÂsti se cantoneazã într-o problematicã anecdoticã, marcatã de obsesiile pre-revoluþionare, autorii acestora nereuÂsind sã depãÂseascã barierele ideologice cu care-i obiÂsnuise cenzura comunistã. Aluzia Âsi subtextul rãmân marile procedee de lucru, maxima libertate pe care Âsi-o permit creatorii noÂstri fiind, pânã una-alta, înjurãtura în direct Âsi limbajul grosier. Filmele româneÂsti se fac cu faþa la un trecut încã copleÂsitor Âsi cu refuzul privirii în faþã a viitorului. Nu vreau sã spun cã un optimism fãrã suport ar trebui sã ia locul 'lehamitei' tradiþionale din filmul românesc. Dar, pentru ca producþiile noastre sã depãÂseascã condiþia de 'bun la intern' Âsi sã poatã aspira la o percepþie care sã depãÂseascã pitorescul locale Âsi interviul anecdotic, este nevoie de creatori care sã înþeleagã necesitatea unei gândiri Âsi a unui limbaj consonant cu vremea. |