Punctul pe Y / joi 11 septembrie 2003 Nr: 1045

GHIULangiii

Portul ghiulului - inel gros, de aur, vizibil de la o posta - vine la noi din Fanar. Sultanii, pasalele si dregatorii mai inalti ofereau ca suprema favoare supusilor lor sarutul ghiulului de pe deget. Era tot ce meritau acestia sa atinga fara a pangari fiinta atotputernica.

Importat de acolo, obiceiul s-a transformat, cu timpul, intr-un simbol, insemn al pozitiei sociale a purtatorilor amintitei podoabe. Cel care isi permitea sa poarte un astfel de inel, avea si resursele necesare, detasandu-se in acest fel de gloata din jur. Cu timpul, ghiulul a inceput sa insemne tot mai putin - mai ales atunci cand s-au inmultit substitutele nobilului metal din care erau facute inelele.

De la un timp, iata insa ca obiceiul revine, cu tot cortegiul sau de semnificatii, mai ales de cand, din invalmaseala produsa de Revolutie, au inceput sa se desprinda noi tipuri de elite, conform unei scari de valori obscure si niciodata confirmate.

De la o simpla manifestare de cochetarie masculina, sanctionata acid de presa in cazul unor ilustri demnitari perindati prin inaltele scaune ale puterii, portul ghiulului s-a transformat intr-un insemn al noilor demnitati de partid, mai ales in 'teritoriu', unde baronii facuti peste noapte au simtit nevoia sa ofere ceva palpabil supusilor lor: simbolul noii puteri si al noii autoritati! Sa nu se creada ca ghiulul singur este simbolul acestora. Exista o varietate de bratari, inele si lantisoare, care semnifica dependenta de o stare materiala ilustrata prin semne zodiacale sau simboluri religioase, dupa aplecarea persoanei intr-o directie sau alta.

Noua clasa semi-politica a ghiulangiilor este, precum cea inscaunata de fanarioti, una care respecta ierarhiile: manifesta supunere neconditionata fata de cei de deasupra si dispret total fata de cei de dedesubt. Cand li s-a cerut sa renunte la giuvaeruri, din ratiuni electorale, au marait surd, dar s-au conformat. Le-au lasat, o vreme in casetele cu bijuterii de familie, ca apoi sa le scoata, mai discret, din nou la iveala. Ca pe niste legitimatii ale perenitatii clasei din care fac parte.