Punctul pe Y / joi 04 septembrie 2003 Nr: 1039

Saracii nemti...

Citeam, nu demult, un comentariu referitor la problemele pe care le are cancelarul german Schroder cand iese din haina oficiala si-si vede de treburile sale personale. Astfel, ca sa mearga la Hanovra, de unde este el originar in week-end trebuie sa se suie in tren si sa-si plateasca din buzunar biletul, eventual la clasa a-2-a, ca este econom. Dat fiind ca a divortat de doua sau trei ori, cancelarul e cam stramtorat si face fata cu greu cheltuielilor curente atunci cand este persoana privata. Sa nu va inchipuiti ca nimeni n-ar vrea sa-l mai ajute sa iasa dintr-o asemenea stare (o sponsorizare, o donatie, ceva) numai ca el, dl Schroder, nu-si poate permite asa ceva: atat i-ar trebui, sa afle opozitia ca i-a platit vreo firma un bilet de avion, ca a doua zi ar sari in aer, iar demisia n-ar mai fi decat o formalitate. Nu stiu daca va mai amintiti cazul unui ministru din guvernul de la Bonn (pe atunci), care a trebuit sa demisioneze doar pentru ca recomandase produsele unei firme apartinand unei rude de-a sa, folosind faxul institutiei!!!

Pe ce lume traiesc nemtii astia?

Nemtii astia, si nu numai ei, traiesc intr-o lume mai normala decat a noastra. O lume in care functia sau mandatul nu sunt considerate sinecuri si in care datoria civica prevaleaza intotdeauna in fata eventualelor beneficii. O tara in care slujba-i slujba si drujba-drujba, in care biroul nu se confunda cu dormitorului propriu si nici angajatii statului cu servitorii personali.

Probabil ca intr-o buna zi vom ajunge si noi la o astfel de perceptie a lucrurilor. Pana atunci insa, abuzul cotidian intra in ordinea fireasca a lucrurilor, iar utilizarea logisticii - publice in scopul satisfacerii unor nevoi personale, capata deplina acoperire prin 'starea de necesitate'.
Spunea, odata, premierul, cu subinteles, sa nu se mai planga ministrii ca au salarii mici, ca doar nu din salarii traiesc ei.

Dar din ce? Ce stie premierul si nu stim noi?