Punctul pe Y / miercuri 07 mai 2003 Nr: 934

Moscova nu crede in poduri!

Iata ca, la mai bine de zece ani dupa prima semnare, tratatul cu Rusia a fost definitiv parafat la Bucuresti de catre ministrul rus de Externe. Exista diferente notabile si in text si in semnaturi. Chiar daca astazi 'actorii' romani sunt aceiasi (Iliescu presedinte si Nastase - atunci ministru de Externe), iar cei rusi nu, pentru ca la Kremlin tarul s-a schimbat, cu tot cu suita. Din text au disparut 'pactul Ribentropp-Molotov' si tezaurul, care oricum nu ne foloseau la nimic atata timp cat nu functiona un element de presiune internationala. Or, Rusia lui Putin, ca si cea a lui Eltan, se debarasasera de odioasa mostenire stalinista si nu au fost niciodata dispusi sa-si asume - precum nemtii - culpele trecutului.

Tratatul de baza vine insa sa clarifice, dupa 13 ani, natura relatiilor dintre cele doua tari care, paradoxal, astazi nu mai sunt vecine. Ca sa ajungem in Rusia, astazi avem nevoie de un pod, peste Ucraina si peste Moldova. Un pod pe care in viziunea lui Bush il puteam reprezenta noi insine, in pozitie orizontala, urmand ca NATO sa paseasca voios peste noi spre ceea ce a reprezentat, atata vreme, adversarul cel mai de temut.

Nu mai stiu deloc ce-a vrut sa spuna Bush, cand a fost la noi. Daca era un indemn, o sugestie sau o directiva. Nu mai stiu, de cand Igor Ivanov a declinat ferm o asemenea eventualitate. 'N-avem timp de poduri' - a spus el la Bucuresti. Ceea ce inseamna ca Moscova nu mai crede in poduri, atata timp cat poate sa-si croiasca propriile-i drumuri spre oricine. Este si o mica ciupitura in afirmatia diplomatului rus: pana nu v-a zis Bush, nu v-a trecut prin cap sa priviti spre noi. Acum nu mai suntem noi interesati!

Fara poduri, deci. Si fara lacrimi.