Punctul pe Y / miercuri 22 ianuarie 2003 Nr: 844

Guvernanti sau viceregi?

Mare valva mare a starnit piatra aruncata in ograda presei de catre ministrul Cazan: Romania va avea 8 guvernatori! Cand ministrul Cozmanca a dat explicatiile necesare, intr-o emisiune a TVR, era deja prea tarziu. Cu sprijinul comentatorilor, a formatorilor si informatorilor de opinie, in mintea romanilor se proiectase deja imaginea unor pasale atotputernice, instalate pe tronuri de aur, cu curti numeroase si cu teschereaua plina de galbenii Uniunii Europene.
Vestea a venit pe neasteptate, pentru ca nimeni n-a mai parut sa bage de seama ca era vorba despre o decizie luata de Guvern (altul, nu asta) inca din 1998. Constituirea celor opt euro-regiuni era o exigenta de-a Uniunii Europene, derivata nu din cine stie ce calcul suprastatal, ci, evident, din dorinta organismelor competente de a putea comunica optim cu partenerii romani. Ori a comunica cu 40 de organizatii - cate judete numara Romania - era, practic, o imposibilitate. In acest context, s-a produs arondarea unitatilor teritorial-administrative existente, in cele 8 regiuni amintite. La anul'98, imparteala nu era importanta, fondurile erau la un orizont prea indepartat pentru a starni interesul politicienilor si al presei. Acum, in anul de gratie 2003, lucrurile au o concretete superioara, iar terminologia a dat lovitura de gratie proiectului. Functia de 'guvernator' duce cu gandul la o autoritate atotputernica - singurul nostru model fiind acela al sefului Bancii Nationale - persoana extrem de suspusa. Geaba a anuntat Cozmanca faptul ca guvernatorii astia nu vor avea structuri administrative, furtuna era deja declansata. Cred ca nici macar nu s-a prea bagat de seama ca 'guvernatorul' era, de fapt, un fel de sef de Agentie de Dezvoltare - institutie nou creata, care urmeaza sa gestioneze fondurile europene. Toata lumea este tentata sa vada lucrurile prin prisma unor saci de euro care vor umple camarile Agentiilor, ignorand faptul ca, in marea lor majoritate, fondurile nerambursabile nu prea ajung in mainile romanilor, ele fiind cheltuite, in general, pe proiecte pe care le fac cei care dau banii.

Mult zgomot pentru nimic - ar putea fi concluzia unei orgii publicistice generate de insuficienta informare si de abordarea superficiala a problemei.