Sfarsitul unui complex?Noi, romanii, avem o gramada de complexe. Cel mai obsedant dintre acestea tine de imagine: ca nu ni se recunosc meritele si ca strainatatea este tentata sa ne recepteze in tonuri negative. Asta asa, ca un exemplu de actualitate. Si un altul, venit din fotbal: ca ungurii sunt greu de batut pe terenul de fotbal. Este un complex care dateaza dintre razboaiele mondiale si s-a intins pana de curand. Se parea ca o greutate imanenta se lasa in ghetele jucatorilor nostri atunci cand ii au in fata pe cei maghiari. Sirul infrangerilor n-a fost intrerupt decat tarziu, chiar daca nationala vecina a incetat demult sa mai fie ceea ce reprezentase in anii'50. Scorul cu care s-a incheiat meciul de miercuri de la Budapesta ar putea fi interpretat ca semnalul incetarii acestui complex. Victoria romaneasca a venit relativ usor in fata unei echipe debusolate, care purta in spate povara rusinosului scor din meciul cu Georgia. Din acest motiv parca si satisfactia victoriei a fost mai mica. Oricum, nu pe masura sperantelor si a dorintelor care au precedat intalnirea. Sunt mai buni ungurii? Suntem mai buni decat ei? Un raspuns general valabil nu poate fi dat. Ungaria a avut, prin '53, ora sa astrala in fotbal: a ajuns in finala Campionatului Mondial, cu o echipa in care au stralucit valori care dupa revolutie si-au continuat cariera la marile echipe de club ale lumii. De atunci incoace prestigiul fotbalului maghiar a scazut continuu, odata cu miza tot mai mica a fotbalului in ochii unei natiuni in permanenta cautare de revanse fata de conditia sa de tara mica. Concomitent, fotbalul romanesc si-a conturat o generatie de exceptie spre finele anilor '80, generatie care a facut din oameni ca Hagi stele internationale. Pe acest fond, rivalitatile si complexele au continuat sa se manifeste in plan psihic sau in acela al compensatiei cu alte planuri. |