Se mutã Parlamentul într-o garsonierã?Nu Âstiu care a fost ideea din capul „pãrinþilor” Constituþiei când au propus formula parlamentarã bicameralã. S-a invocat atunci o anumitã tradiþie Âsi niÂste modele extrem de convenabile. Principala raþiune a fost, cred, satisfacerea nevoilor de promovare a cât mai multor persoane cãrora calitatea de parlamentar putea sã le asigure scoaterea din anonimat Âsi s conferirea privilegiilor de care fuseserã lipsite pânã atunci. Mã mir doar cã suma reprezentanþilor naþiunii a fost limitatã la doar vreo 500 de persoane: unul la 44.000 de locuitori. Raport substnþial mai generos decât cel fixat de americani sau de englezi, ca sã mã refer doar la componenþii defunctei axe bãsesciene. S-a constatat cât se poate de curând cã cifra era umflatã, cã cel puþin jumãtate dintre cei care satisfãceau stagiul parlamentar erau inapþi intelectual pentru acest serviciu. Dar lucrurile fuseserã tranÂsate iar pentru partide constituia un avantaj substanþial: aveau mai multe sinecuri de oferit contributorilor de campanie.Ideea cu care a venit, hodoronc - tronc, în plinã agitaþie pre-campanie electoralã Traian Bãsescu nu e nouã. Ea a mai fost vânturatã, în special de presã Âsi de societatea civilã, pentru cã politicienii n-au avut niciodatã motive sã se despartã, fie Âsi parþial, de avantajele parlamentarismului: respect, bani Âsi influenþã. Pe ce se bazeazã Traian Bãsescu când vine acum cu propunerea? Pe populismul ideii, în primul rând: care om normal, care trãieÂste de azi pe mâine (Âsi asta e baza electoratului) poate sã priveascã cu ochi buni ca cei care aþipesc prin Parlament sã ne coste 7000 de euro pe lunã? Cã plãtim ca sã-i rãsfãþãm, vreo 15 milioane de euro pe lunã lunar, cheltuialã care nu pare sã se concretizeze în nimic palpabil pentru cetãþeni? Ca deobicei, preÂsedintele în exerciþiu a ales tema cea mai potrivitã pentru a fi iniþiatã Âsi dezbãtutã frenetic Âsi inutil, în detrimentul unor teme acute ale actualitãþii. Chiar dacã în final exerciþiul - Âsi cheltuiala aferentã - rãmâne unul gratuit, pentru cã ultimul cuvânt în ceea ce priveÂste modificarea îl va avea Parlamentul însuÂsi, momentul s-a dovedit oportun pentru a scoate din circulaþia dezbaterilor eÂsecul actualei guvernãri pe care actualul preÂsedinte o gireazã necondiþionat. Pentru cei frustraþi de condiþiile în care trãiesc este însã o gurã de oxigen: iatã omul care gândeÂste ca noi Âsi cãruia nu îi este indiferent cum se toacã banul public! Mai puþini Âsi mai buni - asta ar putea fi deviza referendumului. Se va muta Parlamentul, din cele douã Camere confortabile într-o garsonierã? Mã tem cã nu. Dar nici nu are vreo importanþã. Gestul conteazã. |