Punctul pe Y / marți 18 august 2009 Nr: 2837

Abandonam nava?

Indiferent de numarul functionarilor publici ce vor fi pusi pe liber - intre cei 200.000 reclamati de Traian Basescu si cei vreo 8.000 adunati cu truda de ministrii Guvernului Boc - problema ramane aceeasi: simpla eliminare a acestora din sistemul public nu rezolva nimic! Ba, din contra, in absenta salariilor din care se retin taxe si contributii sociale, vor trebui platite alte ajutoare de somaj sau compensatii. Modul acesta de a privi criza si de a-i imagina solutii are efect pervers: fiecare tentativa de a economisi va amplifica efectele negative ale crizei, care devine un soi de bulgare de zapada de neoprit in alunecarea sa amplificata la vale.

Ceea ce fac inexperimentatii nostri guvernanti la ora actuala - cu scuza de a nu fi avut cum si de unde sa deprinda lectiile unor experimente asemanatoare - este ca alarma la o catastrofa naturala ce poate produce mai multe victime decat catastrofa insasi. Nu avem de-a face cu o politica lucida si coerenta anticriza, ci cu o agitatie buimaca in care se incearca sa se mai salveze cate ceva. Este ca si cum o societate comerciala confruntata cu scaderea drastica a comenzilor - si a productiei, implicit - trece forta de munca disponibilizata in administratie, umfland aparatul birocratic cu ce prisoseste productiei.

Ecuatia de fond a momentului careia guvernantii nu reusesc sa-i gaseasca solutia este cum sa faci ca mecanismul sa continue sa functioneze, gasind piete de desfacere si stimuland consumul. Banii de la FMI si de prin alte parti ar trebui indrumati prioritar spre sprijinirea agentilor economici si spre crearea unui front de lucru necesar in zonele publice ramase decalate fata de ansamblu. In orice criza exista sectoare mai afectate si sectoare mai putin afectate. O evaluare corecta a zonelor care se pot dezvolta, ar conduce la dirijarea investitiilor in acele directii. Si acestea nu sunt greu de gasit: este vorba despre nevoile de fiecare zi ale omului si ale societatii, cele care nu pot fi anulate sau amanate. Nu stiu, poate ca gresesc, dar inainte de a se da oamenii afara din ministere si din primarii, m-as gandi ce activitati utile s-ar putea organiza si care sa inglobeze experienta si abilitatile acestor oameni. Altfel ei vor deveni o povara in plus pentru societate. O alta problema de luat in calcul este pregatirea temeinica a relansarii economice: acum este momentul cand se pot pune bazele pregatirii programelor si a personalului celor mai potrivite a intra in joc atunci cand valul revigorarii economiei mondiale ne va atinge. Avem, inevitabil, un decalaj de intampinat si la acest capitol, dar avem si sansa de a-l putea evalua si intampina in mod corespunzator.

In timp ce economiile puternice ofera imaginea unei flote care se pregateste sa reia cursa cu toate motoarele 'inainte' pe barcazul nostru domneste haosul si nehotararea, iar echipajul pare sa nu stie prea clar daca abandoneaza nava sau incearca sa o repuna pe linia de plutire, pentru ca comandantul nu s-a hotarat ce e de facut.