Punctul pe Y / marşi 04 august 2009 Nr: 2826

Adrian: "copilul minune" al bussiness-ului

In ziua de 22 Decembrie 1989 s-a flat la locul potrivit: cladirea abandonata de dictator a CC-ului. Cu aparatul de filmat in brate (si cu riscurile de rigoare) a imortalizat cateva dintre momentele esentiale ale unui eveniment unic.

A ramas in echipa noului premier, asigurandu-i, in primul rand, relatia cu presa. Cariera politica s-a incheiat rapid, dupa un incident (inregistrat pe banda) cu staff-ul unei publicatii mai „independente”. Roman a renuntat la el cam cu prea multa usurinta. I-a facut, insa, un bine fundamental. Nu stiu care ar fi fost cursul existentei sale daca ramanea in politica. Ar fi fost, probabil, unul dintre cei multi, care mint si nu fac nimic. „Alungat” de la Victoria, a plecat de acolo cu ceva echipamente si cativa oameni cu care a pus bazele unei companii media. Mai intai o agentie de stiri (imi amintesc ca am fost primul sau abonat), apoi un post de radio si o agentie de publicitate. Avea idei o gramada, dar n-avea bani si nu de putine ori s-a aflat in situatii delicate fata de diversi creditori.

Chestia nu l-a descurajat ci, probabil, l-a indarjit. Cu ajutorul lui Şiriac a ajuns pana la Lauder care, impresionat de aplombul acestui tanar barbos si prematur incaruntit, i-a pus in brate 20 de milioane de dolari. Sa faca cu ei un post TV. A fost un pariu castigat de Lauder. Junele mogul a performat, printr-un management agresiv, si nu de putine ori violent, si a facut din ProTV primul canal modern de televiziune. De la pupitrul de comanda al acestui important mijloc media, a incercat sa reintre in politica. S-a erijat in mentor al catorva premieri fara noroc. Si-a facut nas dintr-un ministru de Externe in ascensiune. A negociat pe sub masa sprijin politic in campanii importante. Toate, in scopul de a acumula putere. Pentru ca este, in fondul sau, un dependent de putere. Un dictator, exigent si pretentios. Un personaj care nu se impiedica de scrupule. Care nu se incarca cu vreun sentiment de recunostinta, indiferent fata de cine. Exponent al unui alt tip de relatii interumane, si-a gasit, rand pe rand, mai toti colaboratorii, dupa ce i-a stors de ceea ce puteau (sau nu) sa ofere. Fanatic al succesului, l-a exploatat pana la ultima sa limita. Cand a inteles ca scena pe care e nevoit sa joace e prea mica, si-a pus capul compas spre marele bussiness international, convins ca acolo se fac adevaratele jocuri. Cu o tenacitate iesita din comun a urcat, pas cu pas, lasand la o parte orice prejudecati sau sentimentalisme. L-a ajutat enorm faptul ca, spre deosebire de alti oameni de afaceri romani, a invatat limbajul bussiness-ului si putea sa faca uz de el. PRO TV a fost un model de management pe care l-a exportat in mai toate tarile unde CME-ul are interese. Aflat in varful ierarhiei, acest veritabil mogul a gasit, se pare, primul, motivatia demersului sau: acela de a juca intr-o piesa globala si nu doar intr-o sceneta locala.

Cum il cheama? Era sa uit: Sarbu. Si Adrian - „copilul minune” al bussiness-ului romanesc.