Punctul pe Y / sâmbătă 25 iulie 2009 Nr: 2818

Al saselea val

La finele lui Noiembrie va avea loc cel de-al saselea scrutin prezidential din epoca post-totalitara. Un scrutin aparte, cel putin prin faptul ca este prima data cand aceste alegeri au loc separat de cele legislative.

Istoricul prezidentialelor a fost strans legat de al legislativelor. In cinci randuri ele s-au desfasurat concomitent si s-au „ajutat” unele pe altele, in functie de capacitatea candidatului. Cand acesta a fost unul de calibrul lui Iliescu, a tras dupa el intreaga mostenire social democrata. Iar cand a rezultat o ”amenintare”, de tipul Vadim, a generat un front unit, ad-hoc, in randurile divizate ale, (altadata) oponentilor candidatului considerat preferabil.

In 1990, competitia pentru functia prezidentiala a fost una eleganta si lejera pentru Ion Iliescu, a carui cota de popularitate ii umbrea pe noii veniti, Campeanu si Ratiu. In 1992, opozitia inca dezbinata n-a reusit sa faca peste noapte, din Emil Constantinescu, un contracandidat credibil, si Iliescu s-a impus din nou, chiar daca FSN-ul clasic tocmai se scindase, tragand dupa sine si noul FDSN. Patru ani mai tarziu, presiunile externe in special, i-au obligat pe numerosii lideri ai Opozitiei sa se aseze in aceeasi barca si sa vasleasca la unison contra curentului care parea favorabil tot lui Iliescu. Intre timp si Constantinescu, emanatul Societatii Civile, mai crescuse putin si semnalul dat de Occident, ca ar fi timpul unei schimbari, a functionat. Iliescu a pierdut in turul 2, intr-un mod care ridica si astazi semne de intrebare, lasand locul celui care, nereusind sa fie cu adevarat un lider national, a incercat sa-si creeaze un statut de lider zonal. Abandonat chiar de catre cei care-l adusesera la Putere, Emil Constantinescu s-a retras din cursa din 2000, care a aliniat la start mai multi candidati seriosi decat oricand (au fost si Isarescu, si Stolojan, intre altii). Surprinzator, pentru turul doi s-a calificat Vadim, cel care a functionat atunci ca o veritabila locomotiva electrica, facand din formatiunea sa de buzunar, al doilea partid al tarii. Amenintarea unui presedinte atipic a coalizat insa fortele traditionale care au devenit, surprinzator, sustinatoarele lui Ion Iliescu.

Retragerea acestuia, dupa cel de-al doilea mandat constitutional (primul a fost considerat „provizoriu”) a redeschis competitia la varf. Stilojan reusise, inpreuna cu Basescu, sa creeze o formula care sa se opuna buldozerului pesedist, dar cu scurt timp inainte de scrutin s-a vazut ca sansele sale pe a-l bate pe Nastase sunt minime. S-a retras din cursa, acuzand oaresce „santaje” si i-a lasat locul specialistului in finisuri electrizante. Iar acesta a confirmat, intr-un mod care i-a pus pe multi pe ganduri: a reusit sa obtina avansul decisiv in doar ultimele trei ore, cand a parut ca toata Romania a votat doar cu Basescu.

Al saselea val pune in evidenta importanta deosebita pe care a capatat-o functia prezidentiala, prin abordarea neortodoxa exercitata de Basescu. Practic, viitorul presedinte va influenta componenta urmatoarelor doua guverne. Ceea ce ridica miza votului din Noiembrie la niveluri greu de imaginat.