Punctul pe Y / miercuri 15 iulie 2009 Nr: 2810

Antonescu: cursa cu handicap

Ca intr-o cursa cu handicap, Crin Antonescu a luat deja startul in competitia in care concurentii creditati cu cele mai bune rezultate vor intra ulterior. Primul va fi Geoana, iar Basescu va anunta, probabil, in ultimul moment ca e gata sa se alinieze (de unul singur) la start. Pana cand actualul presedinte va tasni din block-starturi, Antonescu va fi facut deja vreo zece tururi de stadion, iar Geoana vreo trei...

„Graba” noului lider liberal este de inteles. Are de recuperat procente serioase de sansa. Sunt, in primul rand, procentele partidului sau, care se invart in jurul cifrei 20. Cam unul din cinci dintre alegatorii care se vor prezenta la finele lui Noiembrie la urne va pune stampila pe numele sau, conform sondajelor pre-pre-electorale. Ca sa intre in turul doi, Antonescu are nevoie sa depaseasca, pe linia de sosire, pe unul dintre cei doi contracandidati. Este posibil acest lucru? Cum?

In primul rand, crede Antonescu, prin modificarea statutului pe care Basescu l-a impus functiei prezidentiale. „Presedintele-jucator” este o aberatie, dupa parerea sa, si rezultatele se vad in pierderea constanta de viteza, pe care o inregistreaza actualul detinator al titlului. Antonescu opteaza pentru un „presedinte al tuturor romanilor”, nu un presedinte doar al echipei din care face el parte. „Nu vreau un presedinte partizan, vreau un presedinte responsabil” - spune liderul liberal care stie foarte bine cum s-a repercutat asupra formatiunii din care face parte patima pentru „joc” a lui Basescu. Modelul de presedinte este mai apropiat, tehnic, de prestatia lui Iliescu: „un factor de incredere, de echilibru, intre stat si cetatean”.

Cat este de atractiva formula pe care o propune Crin Antonescu? De unde va putea sa ia, cu ea, surplusul de votanti de care are nevoie?

In niciun caz din tabara lui Basescu. Fanii acestuia sunt pe deplin satisfacuti de tehnica si tactica de joc a acestuia. Sunt cei care doresc ca presedintele sa ia biciul in mana si sa-i pedepseasca pe hoti si pe nesimtiti. Este nostalgia modelului autoritar, poate singurul in masura sa-i capaciteze pe romani. Din punctul de vedere al acestora, Antonescu e prea „soft”, prea civilizat, prea cuminte. Directia din care ar putea veni surplusul de votanti este cea a esalonului iliescian din PSD, a celor care nu agreeaza uzurparea acestuia de catre Geoana si traiesc cu nostalgia celui de-al treilea mandat in care Iliecsu ajunsese la o formula optima, delimitandu-se de excesele din propriul sau partid si amenintand cu „curatenia” post-mandat. S-ar putea trage concluzia ca Antonescu ar trebui sa-si orienteze campania in directia atacarii lui Geoana. Concluzie nereala: el poate castiga adepti doar atacand „inamicul public” - pe Basescu - cu consecventa si cu o oarecare violenta - una insa in ton cu personalitatea sa: o violenta de fond, nu una de limbaj, in cazul careia, oricum ar pierde in fata replicilor marinarului.

Pe Antonescu il asteapta o cursa grea. Cand ceilalti vor porni pe pista, el va fi deja ostenit de turele deja date si va avea nevoie de o rezistenta deosebita pentru a face fata finisului. Va putea, oare?