Punctul pe Y / Saturday 27 June 2009 Nr: 2796

Limitele bunului simþ

Poate cã ce spun acum o sã-i facã pe unii dintre confraþi sã mã acuze de trãdare. A nobilelor idealuri ale branÂsei...Ceea ce mã face sã nu fiu de acord cu un anumit mod de a exercita aceastã profesie nu se înscrie în categoria unor idealuri. Cu atît mai puþin nobile.

PreÂsedintele Traian Bãsescu are calitãþi Âsi defecte. E adevãrat cã presa a insistat în aceÂsti ani de mandat, cu precãdere asupra defectelor. Calitãþile erau de la sine înþelese pentru o persoanã ajunsã într-o asemenea demnitate. Printre defectele preÂsedintelui se numãrã formulãrile fruste, vecine cu injuria Âsi comentariile neortodoxe din „off”. Adicã cele menite sã nu ajungã la alte urechi decât cele cãrora le sunt destinate.

O anumitã categorie de jurnaliÂsti - aceia „biciuiþi” de Âsefi ca, în numele concurenþei Âsi audienþei, sã vinã cu lucruri trãsnitoare, s-a specializat în trasul cu ochiul (camerei), sau cu urechea (microfonului) în imediata intimitate a preÂsedintelui. AÂsa au ajuns la cunoÂstinþa publicului expresii precum „þigancã împuþitã” sau „gãozar”. Ele n-au fãcut altceva decât sã punã gaz pe focul aprins voluntar de preÂsedinte cu declaraþii „tari” fãcute” în direct Âsi la ore de vârf. Desigur, un cap de stat n-ar trebui nici mãcar sã gândeascã într-un asemenea mod, dar atâta timp cât nu se poate instaura o cenzurã la acest nivel nu avem - Âsi nu are - de ales.

Iatã însã cã metoda prolifereazã dincolo de bun simþ Âsi de reguli elementare. Episodul de la Sulina cu reporteriþa care trebuia musai sã înregistreze Âsi alte declaraþii decât cele oficiale ridicã problema limitelor acþiunii jurnalistice. Probabil cã Âsi alþi Âsefi de state mai au astfel de scãpãri, dar iatã cã nu prea aflãm de ele. Din douã motive: pe aiurea, presa respectã regulile unui anumit protocol. ÂSi doi: cei care trebuie sã asigure protecþia intimitãþii liderilor o fac cu mai mult perofesionalism Âsi eficienþã. Pentru a afla cum, v-aÂs recomanda ca, în calitate de jurnalist, sã încercaþi sã ajungeþi la limita de la care aþi putea înregistra reflecþiile lui Obama sau dialogurile lui Sarkozy cu cei care-l însoþesc.Veþi constata pe pielea dvs cât de riscant sau cât de dificil e un asemenea lucru. ÃŽn ce ne priveÂste, pe principiul libertãþii absolute a presei, o intervenþie de asemenea naturã ar fi, probabil, catalogatã drept un abuz strigãtor la cer. Abuzurile sunt, însã, de toate felurile. Inclusiv ale presei...