Turnarea cenuÂsei în cap, la comun!'Ce e al meu e al meu, ce nu e al vostru nu este nici al meu” - cam aÂsa s-ar putea traduce princpiul potrivit cãruia preÂsedintele Âsi-a fãcut, public, „mea culpa”, pentru semnarea legii de majorare a salariilor cadrelor didactice. A greÂsit - zice Traian Bãsescu, având grijã sã adauge: împreunã cu toatã clasa politicã! Adicã a fost luat de val. A vãzut cã clasa politicã subscrie generoasei mãsuri - s-a luat dupã ea Âsi a aprobat proiectul de lege! ÃŽntrebarea care se iþeÂste e urmãtoarea: putea preÂsedintele sã nu se ia dupã clasa politicã cea ticãloÂsitã? Putea sã refuze semnarea Âsi sã trimitã legea înapoi în Parlament? Putea! Dar cine ar fi plãtit oalele sparte, taman în prag de alegeri legislative? PD-L-ul sãu iubit! Gestul preÂsedintelui ar fi fost interpretat nu ca o dovadã de realism Âsi pragmatism politic, ci ca unul neprietenos faþã de o mare categorie socialã, defavorizatã sistematic de politicieni. AÂsa încât preÂsedintele n-a cutezat sã riÂste, chiar cu riscul de a aproba o mãsurã nefuncþionalã, pentru cã tot domnia sa zice, acum, cã previziunile bugetare fãcute de guvernul liberal nu i se pãruserã încã de atunci prea realiste. Dar asta putea sã rãmânã o simplã impresie, iar o þarã nu se conduce (legal!) dupã impresii. PreÂsedinþia dispune de o grãmadã de analiÂsti Âsi de informaþii precise pe baza cãrora se putea verifica „fezabilitatea” legii. Ce nu ne spune acum dl preÂsedinte este cã gestul sãu a fost de douã ori emoþional: odatã cã se punea bine cu dascãlii Âsi a doua oarã cã le dãdea la cap liberalilor guvernamentali care þipau ca din gurã de Âsarpe cã nu va fi posibilã mãrirea. Dar tot ei, liberalii din Parlament, în frunte cu ministrul Adomniþei, votaserã cu entuziasm Âsi în unanimitate în favoarea legii. Cine e de vinã cã profesorilor, cãrora li s-a plimbat pe la nas prãjitura majorãrii, rãmân cu buza umflatã? Pãi cine sã fie: Traian Bãsescu, Emil Boc, Mircea Geoanã Âsi lista e lungã, dar îi cuprinde pe toþi cei care acum se întrec sã aducã dovezi - dacã mai e nevoie - cã nu se poate. De vinã este populismul ieftin Âsi adesea iresponsabil de care dau dovadã sistematic politicienii noÂstri Âsi faptul cã electoratul credul nu-i trage niciodatã la rãspundere pentru minciuni Âsi promisiuni neonorate. Nici mãcar când aceÂstia calcã legi pe care tot ei le fac. Discuþia pe aceatã temã este, probabil, tardivã, dar nu inutilã. Este momentul pentru a gândi serios cum se pot evita situaþii viitoare de acest gen, adoptându-se proceduri corespunzãtoare. ÂSi trãgându-i la rãspundere pe cei vinovaþi - nu doar de neaplicarea uni legi, dar Âsi de aducerea þãrii într-o astfel de situaþie. |