Punctul pe Y / joi 07 mai 2009 Nr: 2764

Reducerea impaduririlor - o decizie irationala!

Este criza, stim. Lucrurile merg prost. Greaua mostenire liberala e echivalenta cu destabilizarea bugetului. Nu sunt bani pentru profesori. Nu sunt bani pentru elevi. Nu sunt bani pentru medicamentele pensionarilor. Colac peste pupaza, ne mai incearca si porcina, de parca aviara nu ne-ar fi facut destule pagube. Bugetul e ca anteriul lui Arvinte, din care croitorul Boc taie din spate pentru a coase in fata. Rusinea e evitata cu pretul unui posterior tot mai gol. Se taie in draci, bani de la orice capitol. Nicio alta reducere nu mi se pare, insa, la fel de paguboasa, criminala as spune, ca cea de la impaduriri.

Desigur, n-as vrea sa fiu in locul ministrului Sarbu, de la Agricultura. Dar daca as fi acceptat ce-a acceptat el - sa se reduca bugetul impaduririlor cu o treime - mi-as da demisia. Si m-as duce la vreo manastire sa ma rog la Dumnezeu sa-mi ierte pacatul. Caci este un pacat capital, acesta.

Romania este o tara defavorizata de cei care o populeaza si care o supun la cele mai inimaginabile perversiuni, fara teama ca vor fi prinsi si pedepsiti. De 20 de ani padurile Romaniei sunt jefuite ca-n codru. Sunt taiate fara mila de cei cu autorizatii sau fara. Romania cheleste cu fiecare zi si se expune tuturor catastrofelor care survin din aceasta cauza. Un copac se taie in cinci minute. El creste insa in abia 20-30 de ani. Ce taiem astazi nu se reface decat intr-un sfert de secol. Ce plantam astazi reprezinta pasaportul pentru viitor al fiilor si nepotilor nostri. Ce nu plantam azi, reprezinta condamnarea lor de a trai intr-un mediu neprielnic si nesigur. Cu orice ne putem juca, doar cu viitorul nostru nu.

Noua guvernare ne-a dat asigurari peste asigurari ca priveste spre acest viitor. Constatam insa ca nu e in stare sa vada nici pana maine. Altminteri n-ar renunta atat de usor la niste principii ce ar trebui sa fie sacre.

Este tristul rol ce a fost rezervat Regiei Padurilor: sa devina propriul sau gropar. Vaduvita prin lege de capacitatea de a se autoadministra (o masura mai imbecila decat „deconcentrarea” directorilor de Directii Silvice judetene de sub autoritatea Regiei, pentru a pune functiile la indemana politrucilor locali nu se poate imagina). Regia se vede acum lipsita si de posibilitatea de a-si indeplini una dintre sarcinile sale fundamentale! Iar sefii ei nu prea par preocupati de asta - altminteri nu s-ar vantura pe la congrese internationale de doi lei, in timp ce institutia se degradeaza. Dar poate ca asta e planul. Inca unul dintre cele care opereaza la lumina zilei...