Reducerea împãduririlor - o decizie iraþionalã!Este crizã, Âstim. Lucrurile merg prost. Greaua moÂstenire liberalã e echivalentã cu destabilizarea bugetului. Nu sunt bani pentru profesori. Nu sunt bani pentru elevi. Nu sunt bani pentru medicamentele pensionarilor. Colac peste pupãzã, ne mai încearcã Âsi porcina, de parcã aviara nu ne-ar fi fãcut destule pagube. Bugetul e ca anteriul lui Arvinte, din care croitorul Boc taie din spate pentru a coase în faþã. RuÂsinea e evitatã cu preþul unui posterior tot mai gol. Se taie în draci, bani de la orice capitol. Nicio altã reducere nu mi se pare, însã, la fel de pãguboasã, criminalã aÂs spune, ca cea de la împãduriri. Desigur, n-aÂs vrea sã fiu în locul ministrului Sârbu, de la Agriculturã. Dar dacã aÂs fi acceptat ce-a acceptat el - sã se reducã bugetul împãduririlor cu o treime - mi-aÂs da demisia. ÂSi m-aÂs duce la vreo mânãstire sã mã rog la Dumnezeu sã-mi ierte pãcatul. Cãci este un pãcat capital, acesta. România este o þarã defavorizatã de cei care o populeazã Âsi care o supun la cele mai inimaginabile perversiuni, fãrã teama cã vor fi prinÂsi Âsi pedepsiþi. De 20 de ani pãdurile României sunt jefuite ca-n codru. Sunt tãiate fãrã milã de cei cu autorizaþii sau fãrã. România cheleÂste cu fiecare zi Âsi se expune tuturor catastrofelor care survin din aceastã cauzã. Un copac se taie în cinci minute. El creÂste însã în abia 20-30 de ani. Ce tãiem astãzi nu se reface decât într-un sfert de secol. Ce plantãm astãzi reprezintã paÂsaportul pentru viitor al fiilor Âsi nepoþilor noÂstri. Ce nu plantãm azi, reprezintã condamnarea lor de a trãi într-un mediu neprielnic Âsi nesigur. Cu orice ne putem juca, doar cu viitorul nostru nu. Noua guvernare ne-a dat asigurãri peste asigurãri cã priveÂste spre acest viitor. Constatãm însã cã nu e în stare sã vadã nici pânã mâine. Altminteri n-ar renunþa atât de uÂsor la niÂste principii ce ar trebui sã fie sacre. Este tristul rol ce a fost rezervat Regiei Pãdurilor: sã devinã propriul sãu gropar. Vãduvitã prin lege de capacitatea de a se autoadministra (o mãsurã mai imbecilã decât „deconcentrarea” directorilor de Direcþii Silvice judeþene de sub autoritatea Regiei, pentru a pune funcþiile la îndemâna politrucilor locali nu se poate imagina). Regia se vede acum lipsitã Âsi de posibilitatea de a-Âsi îndeplini una dintre sarcinile sale fundamentale! Iar Âsefii ei nu prea par preocupaþi de asta - altminteri nu s-ar vântura pe la congrese internaþionale de doi lei, în timp ce instituþia se degradeazã. Dar poate cã ãsta e planul. ÃŽncã unul dintre cele care opereazã la lumina zilei... |