Punctul pe Y / vineri 24 aprilie 2009 Nr: 2756

Care Nationala?

Orice scandal din Romania are darul sa ridice valul secretului de pe un coltisor al problemei si de a ne face doar sa ne imaginam ce se ascunde in rest: amploarea reala a fenomenului.

Periplul arbitrilor de fotbal pe la DNA si „gazduirea” unora dintre ei ne face sa vedem mai clar in ce consta fotbalul romanesc. Ar fi, bineinteles, o naivitate sa ne imaginam ca doar acestia sunt arbitrii corupti si ca doar meciurile pentru care se stie ca s-au oferit bani sunt cele trucate. Mi-e teama ca tot ce s-a intamplat de multi ani incoace, de cand cancerul intereselor pecuniare si al necinstei a pus stapanire pe cel mai popular sport, sta sub semnul contrafacerii si al aranjamentelor. Daca Parchetul ar avea dorinta sa sape mai adanc si sa scoata la iveala toate dedesupturile murdare ale campionatului intern, probabil ca toate rezultatele ar trebui sterse din evidente si s-ar face o „tabula rasa”, fara campioni, fara castigatori (pe merit), fara perdanti (dubiosi). Si poate numai asa se va ajunge la un capat, pentru ca altminteri se vor perpetua in statistici si in palmaresuri doar falsuri si trucaje. Sincer sa fiu, ma intreb - daca suspiciunile se vor verifica - care va fi dimensiunea dezastrului si pana unde va antrena „principiul dominou-ului” descalificarile si penalizarile.

Evident ca pentru toata aceasta situatie arbitrii nu sunt singurii vinovati. Ei sunt, insa, cei mai vinovati de faptul ca „dreptatea” din teren a avut de suferit si ca s-au promovat false valori in locul unora autentice. Tot ei sunt vinovati de scaderea - pana la limita de avarie - a increderii jucatorilor in propriile lor capacitati. Necinstea lor nu s-ar fi manifestat, insa, in absenta ofertelor conducatorilor de cluburi sau a altor persoane interesate. De la „recompense” de genul celor promovate cu tupeu de Gigi Becali, pana la mita clasica a lui Penescu, functioneaza (inca) o paleta variata de mijloace de persuasiune si de convingere carora, sunt sigur, putini dintre „cavalerii fluierului” le-au putut face fata. Corectitudinea aducand riscul de a se trezi izolati, marginalizati, intr-o lume a aranjamentelor si a serviciilor reciproce.

Cat de mult rau face acest episod imaginii - si asa terfelite de lipsa de performanta in competitiile internationale, unde aranjamente sunt mai rare, pentru ca „anticorpii” creati sunt mai puternici si mai eficienti - fotbalului nu mai trebuie demonstrat. Un campionat slab, jucat de oameni ghiftuiti prematur si putin motivati, cu oficiali pusi doar pe jecmaneala, risca sa nu mai intereseze pe altcineva decat pe derbedeii care fac din stadion locul predilect de manifestare a gustului pentru violenta. In timp ce noi ne aratam toate hibele si toata incapacitatea, pe alte meleaguri se intampla adevarate minuni care justifica pe deplin supranumele de sport - rege. Cele cateva partide recente, memorabile, din Liga Campionilor sau din campionatele englez si spaniol, ne arata limpede la ce distanta imensa ne aflam de planeta Fotbal. Stau chiar si ma intreb daca n-ar fi mai bine, pentru toata lumea, sa desfiintam campionatul intern, sa-l inlocuim cu competitii de amatori si sa ne desfatam cu spectacolele unor trupe celebre precum Manchester United, Liverpool, Chelsea, Arsenal, Barcelona, Porto, Juventus - care stiu sa joace fotbal si sa merite banii dati pe el.

Dupa tot acest dezastru, avem o problema: cine va fi noul antrenor al Nationalei. Care Nationala?