Punctul pe Y / joi 09 aprilie 2009 Nr: 2745

"Revolutia" de la Chisinau

Vreau sa spun, din capul locului, ca ceea ce se intampla la Chisinau n-are nimic in comun cu o revolutie. Nici macar cu Revolutia Romana, si ea contestata si pusa sub semnul intrebarii, nemeritat, cred eu.

La Bucuresti, in 1989, a fost o miscare de masa, iar romanii s-au ridicat nu atat impotriva unei ideologii (tin minte ca vreo doua-trei zile dupa fuga lui Ceausescu, oamenii isi spuneau inca „tovarase” si nu erau deloc convinsi ca ceva fundamental se va schimba; nici nu erau pregatiti pentru o schimbare radicala) cat impotriva unui regim opresiv, exercitat printr-o dictatura personala. Prin Ceausescu, comunismul romanesc semana mai degraba cu unele regimuri din America de Sud sau de prin Asia, decat cu comunismul european. La Chisinau, de bine de rau, cu toata coloratura sa stacojie, functioneaza un regim democratic, validat ca atare de comunitatea internationala si exercitand instrumente specifice. Voronin n-a venit la putere printr-o lovitura de stat, ci prin alegeri si are tot dreptul sa califice ceea ce se intampla la Chisinau ca o tentativa de lovitura de stat. Ghinionul sau este ca comunitatea internationala, datorita propensiunii sale filo-ruse, nu vede in el exponentul unei democratii autentice, si de aceea si rezervele in a se lua pozitii oficiale.

La Chisinau, ceea ce se intampla acum, seamana mai degraba cu atat de cunoscutele noua „Piata Universitatii” sau „Mineriada”. Nu este revolta unui popor impotriva unui regim, ci a unei grupari - perdante la urne - in fata alteia - castigatoare, indiferent de metode. Nici comunistii si nici anticomunistii de la Chisinau nu sunt niste democrati autentici. Nu au cum. Realitatea basarabeana este cu totul alta decat cea prin prisma careia judecam noi lucrurile. In Basarabia, regimul comunist are o vechime de peste 90 de ani. Nicio generatie, prezenta, de acolo, nu poarta amintirile sau traditiile democratiei. Nicio miscare politica nu se poate reclama drept continuatoarea unei traditii democratice. In Basarabia s-a format o oligarhie functionareasca, care s-a prevalat de ideologie pentru a-si exercita puterea. Aceasta e cea care a declarat independenta Basarabiei, cand a prins momentul, si care a inaugurat principiile politice „secesioniste”, gasind si propagand argumentele unei identitati nationale inexistente. Luptele politice de la Chisinau s-au dat intre exponentii diferitelor tendinte, desprinsi din acelasi grup de fosti activisti, directori de intreprinderi sau de ferme agricole care au constituit, de-a lungul timpului, patura dominanta.
Sloganul cu „furtul” alegerilor ne este binecunoscut. Am trecut si noi prin faza asta cu vreo patru ani in urma. Desigur, n-au fost alegeri corecte, s-au produs abuzurile pe care le exercita orice putere intrata in competitie, dar rezultatul cred ca este corect si el exprima starea de prostratie in care a intrat o tara - nu spun natiune - careia democratia nu i-a adus progresul asteptat. O tara care se teme de necunoscutele unei schimbari radicale si prefera confortul relativ al statu-quo-ului. „Revolutionarii” de la Chisinau sunt cei care inspira „Basarabiei profunde” o unda de neliniste si de neincredere. Ei sunt exponentii unor grupari perene, pe care si noi le-am regasit, de fiecare data, in primele randuri ale aproapei oricarei „miscari populare”. Propensiunea spre violenta si contestare nu intra de loc in consens cu viziunea unor schimbari democratice. Practic, la Chisinau, se joaca acum in strada, partida ratata la urne. Intre grupari care nu se deosebesc fundamental, ba se aseamana prin dorinta de a ramane sau a accede la putere. Am deja convingerea ca locul lui Voronin va fi luat de un alt Voronin, cu nimic mai bun decat acesta, iar peste Moldova nu va pogori prea curand spiritul democratiei reale.