Punctul pe Y / miercuri 08 aprilie 2009 Nr: 2474

Magarul lui Pogea

Stiti povestea magarului lui Buridan? Confruntat cu o criza de pe vremea lui (antichitate), respectivul personaj a decis sa aplice o politica de austeritate fata de principalul sau mijloc de productie - magarul. Teoria lui Buridan era aceea de a reduce, progresiv, consumul. Magarul era hranit zilnic mai putin cu un pai, dar rezista. Din nefericire, exact in ziua in care se deprinsese cu lipsa completa a alimentului de baza, mijlocul de productie a decedat, Buridan fiind nevoit sa-l caseze...

Cam asa si cu ordonnata asta, pe „profit minim”, a inginerului Pogea. Domnia sa a constatat ca o multime de firmulite din Romania nu prea platesc impozit pe profit, motivand ca n-au profit. Si atunci ce-a zis inginerul (citandu-l involuntar pe Stalin): nu stiti sa faceti profit? Va invatam! Nu vreti? Va obligam! Si cum cea de-a doua varianta pare mult mai la indemana specialistilor din Finante, s-a hotarat sa o aplice, introducand-o in proiectul de Ordonanta de Urgenta care-i va purta, intr-o vesnica pomenire, numele: din Mai incolo, orice firma este obligata sa faca profit ca sa plateasca un impozit forfetar de vreo 6 milioane de lei vechi! Pentru asta, teoretic, firma respectiva ar trebui sa castige vreo 30-40 milioane, din care sa-si acopere cheltuielile, dar pe dl Pogea partea asta nu-l intereseaza. Il intereseaza doar cum sa mai adune niste bani la buget, indiferent de consecinte. De pilda, nu-l intereseaza daca vreo cateva zeci de mii de firme vor da faliment dupa aplicarea acestei masuri. Mai bine mort decat dator! - pare sa fie deviza celor din fruntea Finantelor, pentru care faptul ca odata cu falimentul se vor duce si toate celelalte contributii prin care statul mai aduna un ban, ca multi salariati vor ramane si fara putinul pe care-l adunau prin aceasta functionare in regim de avarie nu conteaza. Pentru dl Pogea criza economica pare sa fie o notiune exotica, ce nu-l priveste de fel. Pe el il priveste doar criza de lichiditati!

Cat de imbecila este ideea nici nu mai trebuie subliniat. Aflat in fata unei situatii speciale, atipice, Guvernul reactioneaza exact pe dos decat cum si-a propus: in loc sa ajute, lasa balta. In loc sa stimuleze, paralizeaza. De unde sa vina revirimentul general? De la mortii cu care Guvernul va umple cimitirul fiscal? Din „genocidul firmelor” pe care-l organizeaza Ordonanta „profitului minim”? Nu cumva aceasta ordonanta ar trebui sa se numeasca a „inteligentei minime”, a unei modalitati rudimentare de abordare a unei stari grave.

Mai sunt, prin ordonanta asta, si alte gogomanii. Una dintre ele este si desfiintarea „drepturilor de autor”, la care sindicate-fantoma care n-au legatura cu presa si cu munca intelectuala, au convenit cu usurinta. Cum se vor plati activitatile de creatie, care nu seama cu munca la strung sau la banda, care implica eforturi discontinue, pe teme aleatorii? Dintr-un foc, o asemenea masura pune in dificultate o intreaga categorie de activitati de pe urma carora statul isi incaseaza drepturi pe care altminteri nu le va mai avea. Este, practic, un stimul pentru munca „la negru” sau pentru alte ilegalitati, pentru ca sunt zone in care randamentul nu permite forme de angajament clasice. Dar, desigur, nici asta nu-l intereseaza pe dl Pogea. Dupa cum nu intereseaza un intreg Guvern care nu reuseste sa gaseasca caile reale de infruntare a crizei, recurgand la aceleasi trucuri ieftine si paguboase, testate fara succes si de altii.