Punctul pe Y / marşi 07 aprilie 2009 Nr: 2473

Free Gigi!

Opinia publica are memoria scurta si de acest lucru profita organizatorii de diversiuni de tot felul. Cu fiecare momeala mediatica aruncata in arena valul de emotionalitate se abate intr-o alta directie - dorita de unii si nedorita de altii.

In marerie de sechestrare si lipsire de libertate exista un precedent- cazul lui don’Costel Iancu, de la Olt are o alta conotatie. Este cazul Bucurenciu, din urma cu vreo 10 ani. Atunci, acest domn, om de afaceri cu recunoscute conexiuni in mediul interlop, a facut imprudenta de a lasa o jumatate de milion de dolari in portbagajul masinii sale. Banii au disparut, odata cu masina si, intrucat provenienta acestora era dubioasa, Bucurenciu s-a ferit sa faca apel la politie, preferand sa incerce sa-si recupereze paguba pe cont propriu. Cum-necum, a dat de urma hotilor, i-a sechestrat, i-a torturat intr-o vila de la Breaza, fara insa a reusi sa-si recupereze banii.Victimele au reusit sa evadeze, au facut plangere la politie si aceasta i-a inhatat pe participantii la actiune, cu exceptia lui Bucurenciu, care - prevenit de amicii sai din politie - si-a luat talpasita peste granita. Cazul s-a judecat, Bucurenciu a fost condamnat la 10 ani puscarie, laolalta cu “comandoul” care efectuase secrestarea, din care facea parte si Sandu Geamanu, unul dintre cei implicati in furtul masinii lui Becali.

Privita prin prisma acestui precedent, soarta lui Becali pare pecetluita: il asteapta puscaria! Va fi greu, pentru orice instanta - in cazul in care armata de avocati a latifandiarului nu va descoperi niste erori de procedura, ceea ce nu este greu de loc - va fi dificil sa dea o alta solutie. Va fi chiar dubios.

Ceea ce nu se judeca nici in acest proces, dupa cum nu s-a judecat nici in precedentul, este motivul pentru care pagubasii nu au apelat la institutiile autorizate. In cazul lui Bucurenciu se stie de ce: era “epoca de aur” a fratiei de arme dintre hotii de masini si politistii rutieri, de nu se mai stia cine din ce tabara facea parte. Iar Bucurenciu, introdus in subiect, stia foarte bine aceste lucruri. Ca nu ar mai avea nici o sansa. Si, in plus, mai risca sa fie intrebat ce e cu banii, ai cui sunt. Iar el stie ca asa ceva nu se poate divulga.

Si in cazul lui Gigi Becali a functionat acelasi mecanism. Stia si el foarte bine ca, chiar daca este el marele Becali, nu are mai multe sanse decat un simplu cetatean de a pune in functiune mecanismele institutionale. Odata cu reclamatia putea sa dea si acatiste pentru masina. Practica aceasta l-a obligat, pur si simplu, la luarea problemei pe cont propriu. Nu era primul. Au mai facut-o si altii, care si-au negociat returnarea bunurilor. Gigi Becali a facut insa eroarea de a dori sa dea si o fata morala gestului sau, prin pedepsirea faptuitorilor. Adica ceea ce nu este in stare statul, prin politie si justitie, sa faca.

Or asta este ce nu se judeca nici acum: incapacitatea cronica a acestor institutii de a-si face datoria. Si pentru asta plateste acum Becali.