Punctul pe Y / joi 02 aprilie 2009 Nr: 2469

Absurdul justitiar

In loc sa se tot intoarca pe fata si pe dos modificarile generale aduse de echipa de vreo 8 experti care au incasat fiecare cate 100.000 de euro pentru efoertul de a zapaci total perceptia asupra justitiei prin noile coduri, Parlamentul ar trebui sa dezbata si decretul de gratiere al presedintelui Basescu de ieri. Vor avea, domnii parlamentari, o imagine mai clara a ceea ce se intampla in justitia romanasca si unde ar trebui umblat.

Sunt trei cazuri, pe care presa le-a adus deja in atentia publicului: doi batrani, unul in varsta de 78 de ani si altul de 80 de ani, care au infundat puscaria pe mai multi ani pentru groaznica fapta de a nu respecta niste hotarari judecatoresti. Este vorba despre adanca culpa de a fi mutat niste tarusi, infipti de executorii judecatoresti, in niste parcele despre care condamnatii traiau cu convingerea ca le-ar apartine, pana cand instanta a hotarat altceva. Avem aici de-a face cu o speta cvasi-generala, mai ales in lumea satelor unde exproprierile, nationalizarile, decesele sau alte evenimente de acest gen au determinat neintelegeri cronice intre vecini sau rude de diferite grade. Sunt conflicte determinate de faptul ca si reclamantii si faptasii considera ca dreptatea e de partea lor si cum nimeni nu-i poate convinge, recurg la un soi clasic de auto-justitie. In mod regretabil, reglementarea juridica incompleta sau neconvingatoare, prelungeste aceste conflicte pana la finaluri regretabile. Un simplu gest de fronda sau nervozitate ii trimite pe faptasi la ocna pentru ani buni, indiferent de varsta sau de starea sanatatii. In timp ce banditi cu gulere albe sau talhari violenti ies din puscarii pe banda, din motiv ca nu pot suporta detentia, acesti amarati raman sa plateasca - cu viata pana la urma - vina de a li se fi sadit in suflete, dupa o practica istorica, neincrederea in capacitatea de a face dreptate a justitiei.

Cel de-al treilea caz releva o monstruozitate juridica: o alta amarata, care pleaca de acasa lasand un copil si isi face o alta familie, este bagata la parnaie pentru abandon familial! Desi are patru copii mici, pe care nu are cui sa-i lase. Noua familie traieste intr-o saracie lucie, nevand nici macar ce sa manance, darmite sa mai plateasca si o pensie alimentara pentru copilul „abandonat”, acum in varsta de 14 ani! In timp ce femeia ispaseste in celula, cei patru micuti plang de foame, alaturi de un tata neputincios si dezorientat de obligatiile carora nu poate sa le faca fata.

Presedintele Basescu a facut bine ce a facut. Nici n-ar fi putut sa ramana nepasator la aceste cazuri. Ma intreb insa cu ce inima, cu cata liniste au dat sentintele judecatorii care i-au trimis pe acesti nefericiti dincolo de gratii? Si cat de modern, cat de european este un Cod Penal care conserva asemenea absurditati?