Punctul pe Y / marşi 10 februarie 2009 Nr: 2426

Mi(ni)sterul Turismului

Inca de cand Petre Roman il considera drept unul dintre pariurile sale castigate, turismul a reprezentat una dintre necunoscutele majore ale economiei romanesti.

Inainte de 1989 domeniul se impartea intre un serviciu social pentru oamenii muncii, care erau trimisi sa-si refaca forta de munca in camine si cantine intitulate pompos hoteluri si restaurante si vanzarea pe valuta a unor servicii de acest fel pentru categoriile defavorizate din Occident, care puteau petrece in Romania un sejur pe mai putini bani decat i-ar fi costat sa stea acasa, in somaj.

Aceasta mostenire - de conceptie si de patrimoniu - a intrat rapid intr-o acuta contradictie cu rigorile economiei de piata. Primul care a inteles ceva din aceasta ecuatie a fost Catarama, care, pe cand era ministru, a lansat exploziva propunere de vanzare a hotelurilor de pe litoral cu un dolar.
Inteleasa stramb, ideea a murit rapid, lasand loc oneroaselor contracte de concesiune care au pus rapid la pamant baza materiala. Noroc cu baietii destepti din turism care au mai salvat cate ceva, achizitionand active pe mai nimic si dandu-le, de regula, alte destinatii.

Existenta unui minister al Turismului s-a datorat, pana la urma, doar efortului de debarasare a statului de acest patrimoniu pagubos, iar singurul care a incercat sa faca acest lucru intr-un mod transparent a fost Agathon, care a televizat licitatiile pentru spatiile de pe litoral.

Carei ratiuni se datoreaza reinfiintarea acestui minister de catre cabinetul Boc? In conditiile in care spatiul de actiune este extrem de redus, odata cu iesirea statului din dispozitiv, singura explicatie ramane aceea ca doamnei Udrea trebuie sa i se dea o ocupatie si aceasta a fost cea mai simpla si mai pe masura capacitatilor domniei sale.

Chiar daca prin aceasta decizie contrazice ferm intentiile Executivului de a diminua cheltuielile guvernamentale (in loc de reduceri, s-a operat crearea a doua ministere - cu personalul si logistica de rigoare - doar pentru a plasa anumite obligatii prezidentiale), reputata specialista in relatii internationale (care a facut din Norvegia republica, tragand-o si in U.E.) a primit in dar o sinecura in care nu face altcva decat sa-si dea cu parerea. Cel mai bun exemplu pentru crasa sa ignoranta este acela ca in calitatea de ministru, dansa actioneaza ca un vanzator de servicii turistice (ea insasi fiind un beneficiar al acestui efort, conflictul de interese nesensibilizand nici macar celebra A.N.I.) si nu ca un reglementator de cadru institutional. Dansurile, plimbarile cu sania pe partiile pe care prietenul Fluture aduce zapada cu basculantele, lacrimarile la auzul Ciocarliei, nu ajuta cu nimic turismul si Romania. O ajuta doar pe doamna Udrea sa se dea in stamba si sa puna in evidenta inutilitatea ministerului pe care-l gestioneaza de la Palatul Victoria sau de pe la Targurile din strainatate, bune prilejuri de shopping si exhibare a toaletelor ministeriale.