Punctul pe Y / sâmbătă 31 ianuarie 2009 Nr: 2418

Unde au gresit Stanculescu si Chitac

Zilele trecute, Inalta Curte de Casatie si Justitie a facut cunoscuta motivarea cu privire la sentinta data in dosarul generalilor Stanculescu si Chitac. Cand am citit-o nu i-am dat prea multa atentie. Apoi, insa, chestiunea a inceput sa ma obsedeze.

Ce spun, in esenta, inaltii magistrati imbracati in robe negre de ciocli?

In primul rand, zic dansii cu mult bun simt, ca aceasta condamnare - la 15 ani pentru fiecare general - ramane definitiva, „pentru ca acestia nu erau obligati prin lege sa asculte ordinul lui Nicolae Ceusescu”. Asa e! Nimeni nu era obligat sa asculte ordinele lui Ceausescu. Erau legi, votate de marea Adunare Nationala, care spuneau limpede care sunt drepturile si obligatiile cetatenilor Romaniei Socialiste. Si - descopera dupa 19 ani inaltii magistrati de la ICCJ - mai erau si regulamentele militare care dadeau comandantilor responsabilitatea asupra faptelor comise.
Or - si cu asta pun capac domnii judecatori - ordinul de deschidere a focului in Decembrie 1989, nu a fost emis in baza unei legi, deci nu avea suport legal. Clar ca buna ziua. Si poate ca acum vor intelege cei doi generali cat de grav au gresit. Ce-au crezut ei? Ca daca le da Ceausescu ordin, ei trebuie sa deschida focul asupra populatiei? Cine era, in fond, Nicolae Ceausescu? Cu ce drept dadea el astfel de ordine? Daca erau oameni cu cap, generalii ar fi trebuit sa ia mai intai Constitutia si sa caute acolo paragraful corespunzator situatiei. Apoi luau la rasfoit regulamentul militar ca sa vada daca au sau nu dreptul sa nu execute un ordin. Dupa asta trebuiau sa se prezinte frumos in fata lui Ceausescu, sa ia pozitia de drepti si sa spuna: Mult-iubite, stimate tovarase comandant suprem! Am cautat in toate legile si n-am gasit una care sa va dea dreptul sa ne dati astfel de ordine. Ca atare, refuzam sa executam acest ordin ilegal! Ne pare rau, daca doriti ne dam demisia, dar asa ceva noi nu facem”!

Asa ar fi trebuit sa procedeze Stanculescu si Chitac, iar astazi n-ar mai fi avut nici o treaba. Iar domnii judecatori si-ar fi ridicat palariile in fata lor si i-ar fi omagiat. Postum probabil! Ca pe Milea! El n-a refuzat sa execute ordinul, dar a anticipat cu maxima perspicacitate ce ar fi urmat sa se intample: astazi ar fi fost el in boxa, iar domnii judecatori l-ar fi trimis la parnaie pentru vreo 15 ani. Ca sa invete Constitutia si regulamentele.

Cat este de simplu si de comod sa judeci lucrurile - chiar judecator fiind - prin prisma atemporala a suprematiei legii. Si sa nu-ti pese de faptul ca intr-o anumita etapa istorica, lucrurile nu au claritatea si simplitate pe care le au astazi. Cand nu mai functioneaza un regim totalitar (o fi el Basescu un tip autoritar, dar nu impusca pe nimeni! Cel mult cu dopul de la sticla de sampanie) cand nu mai exista Securitatea (ci doar un biet SRI, care asculta fara folos) si cand poti sa-ti asumi responsabilitatea propriilor decizii. Ce ma mira cel mai tare este faptul ca desi nici unul dintre judecatorii de la ICCJ nu este nascut dupa 1989, sau nici macar diploma nu si-au mai luat-o dupa acest an, nu-si mai amintesc ce era atunci si cum arata societatea romaneasca. Inclusiv justitia - cea care astazi nu pare sa fi facut multi pasi inainte pe cararea democratiei. Si, ca sa aveti masura exacta a modului drept si echitabil cu care judecatorii nostri judeca dupa ce-a trecut orice pericol, iata motivatia lor mot a mot:

„Acest ordin era vadit nelegal si neconstitutional (sic!), legea tarii neatribuindu-i armatei astfel de misiuni. Stanculescu si Chitac erau indreptatiti sa nu dea curs acestui ordin, pe care puteau sa nu-l puna in executare” (de ce si-o fi pus piciorul in gips Stanculescu?). Domnilor judecatori, Ceausescu ar fi fost mandru de dumneavoastra si de respectul pe care-l aratati Constitutiei comuniste si legilor democratiei socialiste dupa care i-ati judecat pe acesti tradatori! Dar si de cinismul dv!