Punctul pe Y / Tuesday 27 January 2009 Nr: 2414

Dreptul de autor al lui Bogdan Hossu pentru o tampenie!

Sincer sa fiu m-am cam saturat de aceleasi figuri care reprezinta de mai bine de vreo 15 ani interesele a ceea ce continuam sa consideram a fi sindicatele.

Acestea s-au nascut pe vremea lui Marx si si-au continuat existenta fara a tine cont de schimbarile care s-au produs in societatea moderna, unde transeele dintre exploatati si exploatatori au facut loc unor simboluri mai nuantate.

Atata timp, insa, cat vom continua sa aplicam lucrurile prin prisma luptei de clasa, vom avea parte de figuri asemeni aceleia a dlui Bogdan Hossu. Acesta, preocupat de soarta sindicalistilor sai in situatia de criza, tot mai acuta, isi scormoneste mintea si gaseste solutii care te lasa perplex. In viziunea domniei sale, o modalitate de aparare a intereselor salariatilor ar putea fi aceea a desfiintarii drepturilor de autor. Potrivit filosofiei dlui Hossu, vreo 200.000 de persoane s-ar prevala de o atare conditie pentru a fi platiti cu evitarea unor taxe. Si enumera aici notarii, contabilii si arhitectii, care prospera in dauna altor categorii.

Procedeul pe care-l foloseste dl Hossu este comun aceluia de care uzeaza, prin traditie, barbatii inselati de neveste: scoaterea patului din casa si aruncarea lui la gunoi! Orbit de multimea notarilor, arhitectilor si contabililor, dl Hossu nu-i mai vede pe actorii, muzicienii, oamenii de cultura in general, regizorii sau ziaristii care isi „vand” produsul talentului sau aptitudinilor, un produs care nu poate fi cuantificat in maniera marxista a producatorului traditional de pantofi. Daca premierul Boc va asculta sugestia dlui Hossu, atunci toate aceste categorii de performanta ar trebui sa se incoloneze in fata biroului de plasare, asteptand sa fie angajati cu program standard de opt ore in care sa produca atatea articole, scenarii, tablouri sau cronici cate vor fi prevazute in contractul colectiv de munca.

Ce n-a sesizat nici dl Hossu si nici guvernantii este ca aceasta criza marcheaza un proces acut de modificare a relatiilor de munca. Tot mai putine meserii pot fi incadrate in sistemul clasic de opt ore zilnic, cu fise de pontaj, concedii sau invoiri. Piata muncii s-a diversificat odata cu produsele care nu se mai regasesc in momenclatoarele pe care se straduie in van Ministerul Muncii sa le aduca la zi. Tot mai multe profesii se exercita la domiciliu si nu intr-un sediu comun, pe intervale de timp variabile, cu modalitati de evaluare specifice. Si cu metode de remunerare adecvate. „Drepturile de autor” sunt modalitatea cea mai adecvata de evaluare a acestui nou tip de relatii de munca si tocmai pe acestea dl Hossu vrea sa le desfiinteze ca sa nu mai traga chiulul la impozite cativa notari si alti cativa contabili. Din contra, cred ca Guvernul ar putea aplica o campanie anticriza mult mai eficienta luand in considerare introducerea de reglementari care sa faca mai eficinte aceste procedee, reducand eforturile statului si ale angajatilor in general, acolo unde acestea devin ineficiente. Iar dl Hossu ar putea sa ramana in posesia dreptului de autor pentru o idee tampita. Si, daca cineva e dispus sa i-o plateasca, poate incasa si ceva bani pe ea. Ca sa aibe multumirea de a nu-si fi stors creierii pe gratis.