Punctul pe Y / miercuri 21 ianuarie 2009 Nr: 2409

Romani, vi s-a pregatit ceva: scotocirea "legala" a intimitatii voastre!

Incepand de marti, 20 Ianuarie, a intrat in vigoare Legea nr 298/2008 privind retinerea datelor generale sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice. Legea a fost publicata in Monitorul Oficial in 21 Noiembrie 2008 si nu a starnit niciun fel de reactii. A trecut aproape neobservata. Republicarea ei, cu un comentariu de avertisment pe site-ul Agentiei AMOS News (Informatia.ro) in fluxul de stiri al zilei de 19 Ianuarie, a starnit insa o veritabila furtuna... electronica. Site-ul a foat pur si simplu paralizat de avalansa de vizitatori, iar comentariile au alcatuit un veritabil proces de opinii pro si contra. Practic, incepand de marti, toti operatorii de telefonie fixa si mobila sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni toate datele despre convorbirile abonatilor - de unde se vorbeste, cu cine, locatia celui apelat, cand si cat se vorbeste. Tot de marti, acelasi regim se aplica si mesajelor de tip SMS. Peste doua luni, din 15 Martie, toti providerii de internet vor trebui si ei sa inregistreze si sa stocheze datele legate de mailuri - de unde se trimit (IP-ul), data si ora conectarii la Internet, cui se trimit mailurile, data si ora deconectarii. Tot de atunci se stocheaza si datele referitoare la navigarea pe Internet - adresele accesate, timpul, ora conectarii si a deconectarii.

In rezumat, Big Brother intra cu brutalitate in viata noastra de fiecare zi si ne scotoceste - legal - intimitatea. Fata de aceasta situatie, ascultarea telefoanelor de catre Securitate apare drept o joaca de copii. Asa cum atunci nu ne puneam problema daca suntem sau nu vinovati, daca facem sau nu ceva ilegal, temandu-ne in schimb ca orice poate fi interpretat si acuzat, ma intreb si acum cata libertate si cata necesitate incape intr-o astfel de masura si daca nu cumva, din date absolut nevinovate nu se pot confectiona acuzatii. Sau se pot constitui premisele unui santaj.

Toate aceste lucruri ar fi fost normal sa poata fi dezbatute, discutate, analizate, inainte de adoptarea acestei legi. In mod paradoxal, nimic de acest gen nu s-a intamplat. Initiatorul - Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei - nu a fost interesat sa afle parerea populatiei asupra proiectelor de lege, iar populatia nu a fost avertizata de institutiile societatii civile, mult mai preocupate de alte probleme, cu precadere electorale. Asa incat proiectul a devenit lege aproape fara sa se bage de seama.

Din dezbaterea - tardiva - pe care a provocat-o informatia difuzata de AMOS News (Informatia.ro) reies doua puncte de vedere. Primul - accepta situatia, pe principiul „nu comit nici o ilegalitate, nu am de ce sa ma tem”. Al doilea este reprezentat de revolta celor care-si vad intimitatea si optiunile invadate in mod brutal. Chiar daca legea precizeaza ca nu continutul face obiectul stocarii, persista suspiciunea ca cineva, undeva, poate oricand sa faca si aceasta operatiune, fara a exista garantii clare ca suntem protejati impotriva intruziunii cu rea intentie. Sau ca datele astfel obtinute pot fi folosite in alte scopuri.

„E ca in America” - spun cunoscatorii - si nu gresesc. Ba, chiar, ating esenta problemei. Pentru ca discretia si eficienta a fost pusa in opera aceasta lege este strans legata de presiunile facute de americani asupra autoritatilor romane, carora le-au fost conditionate in acest fel o serie de acorduri, intre care si introducerea in programul „Visa Waiver” de facilitare a accesului vizitatorilor romani in Statele Unite. Pana la urma, se poate spune, toata aceasta restrangere a unor libertati democratice are un scop major: lupta impotriva terorismului. Dar, inainte de a afecta demersurile teroriste, ea afecteaza increderea cetateanului in autoritati si in bunele intentii ale acestora.