Punctul pe Y / Tuesday 20 January 2009 Nr: 2408

Tupeul lui Tariceanu

Lipsa de jena si tupeul sunt calitati nu doar inevitabile, ci chiar necesare omului politic. Acesta nu trebuie sa fie inzestrat cu memorie si sa fie apasat de afirmatiile facute si punctele de vedere sustinute anterior. Pentru el, orice situatie reprezinta un inceput iar orice declaratie este o premiera.

Printre cei mai inzestrati politicieni cu aceasta calitate se numara si fostul premier Calin Popescu Tariceanu. Orice om normal, daca ar fi fost in locul dansului, s-ar fi dat o perioada la fund, pana cand lumea ar mai fi uitat modul in care a guvernat si punctele de vedere pe care le-a sustinut cu tarie pana cand s-a razgandit. Deunazi a iesit la rampa cu un atac vitriolant la adresa noului premier - caracterizat a fiind „un Dorel cu doua maini stangi”, de parca dansul ar fi avut doua maini drepte. Luminat brusc de divinitate, vede cu deplina claritate nu numai ce greseli face acesta, dar si cum ar fi trebuit sa procedeze. Omul care a balbait-o patru ani, care s-a hotarat de mai putine ori decat s-a razgandit, care si-a promovat cu tenacitate gasca de prieteni punand-o in capul mesei pe criterii de cumetrie sau de interes reciproc, vrea acum ca lucrurile sa mearga ca unse.

Culmea tupeului, Tariceanu acuza noua putere de nerespectarea optiunilor alegatorilor. Dar guvernul sau de patru ani ce optiuni a reprezentat? Tariceanu il mai acuza pe Boc ca se ocupa de lucruri neimportante - precum cumulul salariilor cu pensia. De parca toate cazurile flagrante, de nesimtire si de abuz, s-ar fi manifestat pe timpul altcuiva decat al sau. De parca cei care au incasat aceste sume astronomice ar fi fost pusi in functii de altii, nu de el. Culmea - culmilor o reprezinta insa pretentia ca sub inteleapta sa conducere Romania a pasit pe neatinse culmi de progres economic. Se face ca nu intelege ca economia nu duduia de fel, cand credea el asta, ci zdranganea din toate incheieturile sub presiunea speculatiilor imobiliare in care erau ambalati toti ciracii sai. Pe cand ne sfatuia, cinic, sa ne cumparam case in America, Tariceanu mai credea ca tara e la adapost de tsunami-ul crizei si dadea de-a azvarlita cu bugetul, irosindu-l pe zdranganele si margele pentru populatia electorala. Acum, cand specialistii in finante ai noii puteri (ingineri la baza) incep sa descopere dimensiunea goliciunii haznalei publice, Tariceanu face pe niznaiul: nici usturoi n-a mancat, nici... Atunci unde sunt banii, unde este produsul economiei care-i zumzaia sub picioare?

Lectia tupeului pare sa faca parte din cultura generala a oricarui politician de doi bani. Preocupat doar sa faca galagie pentru a fi bagat in seama si pentru ca naivii sa-l creada mai bun decat altii. Asistam la aceste prestatii de douazeci de ani si nu invatam nimic din ele. Nici macar faptul ca n-ar mai trebui sa le acordam nicio atentie tupeistilor, fosti, prezenti sau viitori...