Punctul pe Y / luni 05 ianuarie 2009 Nr: 2397

Satra lui Oprescu

Exista o serie de trasaturi ale stilului de viata propriu etniei tiganesti care i-au facut deja reputatia cu bunele si relele ei. Daca nu se prea omoara cu munca propriu-zisa, tiganii, in schimb, nu precupetesc nici un efort - inclusiv fizic - pentru a sarbatori ceea ce poate fi sarbatorit.

Intr-un calendar propriu, secret, zilele insemnate cu rosu le depasesc, numeric, pe cele tiparite cu negru. La tigani, orice sarbatoare tine de 4-5 ori mai mult decat la altii.
Nuntile incep joia si se termina martea, botezurile dureaza cate o saptamana, iar sfintii din calendar fac pur si simplu hora in unele perioade ale anului. Dincolo de acestea, tiganii gasesc pretext de petrecere aproape din orice: cand taie motul puradelului, cand cumpara o basma noua tigancii, cand isi intarca puradeii. Dorinta lor de a se simti bine excede de cele mai multe ori realitatea. Daca nu pot petrece in ograda proprie, unde e harababura si noroi, intind cortul in strada si se mira ca unii fac gura in loc sa se bucure odata cu ei. Se mandresc cu galbenii din salbe si cu crucile mari de aur de la gat, chiar daca in casa dorm laolalta cu calul (singurul care mai munceste) si cu gainile din ograda. Nimic din vicisitudinile vietii curente nu le umbreste optimismul si pofta de viata exprimata in ritm de dans.

Cred ca dr Oprescu, primarul nostru general, a imprumutat ceva din aceasta filosofie de viata pe vremea cand copilarea prin mahalaua Colentinei, de care-l leaga puternice amintiri. Altfel nu se explica ireprosabila sa propensiune spre un stil de viata pe care face eforturi deosebite sa-l impuna urbei pe care o pastoreste cu bancul si cu ironia groasa. De cand a castigat alegerile, Capitala o tine tot intr-o petrecere. N-a fost saptamana ca Oprescu sa nu taie panglica vreunei paranghelii, tinuta, dupa obicei, la un cort instalat in mijlocul unei piete sau pe o strada circulata. Fie ca a fost vorba de vreo piata volanta (care deja si-a luat zborul), fie de vreun concert pop, primarul a fost mereu la datorie.
Intre proiectele cu viziune futurista - prima autostrada suspendata ce urmeaza sa treaca peste capul bucurestenilor, sau fantana muzicala din Herastrau de 5 milioane de euro, Oprescu se gandeste mereu la viata si bucuriile de fiecare zi ale „satrei” sale municipale. Sfarsitul de an si sarbatorile de iarna au fost o ocazie nemaipomenita pentru a baga Capitala in Guiness Book, cu cel mai lung carnat afumat din lume si cel mai greu tort. Vreme de mai bine de o saptamana, traficul auto (care-l stim cu toti cum e) a fost deviat ca sa faca loc pe bulevardul din fata Palatului Parlamentului la sumedenia de „corturi” din scandura in care lumea sa regaseasca atractiile balciurilor de altadata.

Chestia cu cartea recordurilor e o gaselnita pe care primarul e hotarat sa o exploateze: dupa ce-a scos in strada vreo 5000 de Mosi Craciun si a dat in populatie cu carnati si torturi, Oprescu ar putea sa cheme oficialii de la Guiness ca sa inregistreze si alte recorduri: metropola europeana cu cele mai multe strazi noroioase sau prafoase (in functie de sezon); orasul cu cele mai multe incalcari ale regulilor de circulatie nesanctionate; metroul european care in 20 de ani a crescut doar cu 4 statii; cartierele cele mai inundabile din Europa; pasajul (Basarab) cel mai incremenit din lipsa de bani; centrul istoric cel mai murdar si mai neamenajat. Si, bineinteles, cu fiecare omologare, sa se mai organizeze o paranghelie in strada pentru ca, bineinteles, legea care interzice nuntile cu corturi in strada nu se aplica si primarului general. Al satrei Bucuresti.