Punctul pe Y / vineri 12 decembrie 2008 Nr: 2386

Avem premier! Ce facem cu el?

Traian Basescu ne-a dat premierul pe care ni l-a promis. Scenariul pe care l-a facut cunoscut cu suficient timp inainte pentru ca „adversarii” sa-si poata lua masurile de prevedere curge ca la carte.

Ce nu curge ca la carte sunt posibilele reactii.
Pare sa se fi instalat deja o antanta cordiala si numarul nemultumitilor a scazut considerabil odata cu anuntul logodnei dintre cele doua partide majoritare.

Practic, se rastoarna situatia care a dominat scena pana acum: cei care au fost in opozitie - mai mult sau mai putin, mai pe fata sau mai pe ascuns - trec la putere (am o banuiala ca singura exceptie va fi in cazul udemeristilor, care au pierdut sensul notiunii) iar cei care au exercitat puterea - recte liberalii - trec in opozitie.
Clasic si democratic in acelasi timp.

Vorbim de mecanism, nu de sentimente.
Ca la sentimente situatia e dramatica.
Tariceanu si compania au abandonat pozitia demna, de cocos care nu concepe sa lase altcuiva suprematia asupra ograzii cu gaini, lasand sa se inteleaga ca nu asteapta decat un semn din partea unuia sau altuia pentru a sari in barca lor si a-l arunca peste bord pe partenerul de prisos.

Dulce ca mierea e bugetul patriei si odata ce te-ai invatat cu el risti sa ramai cu gustul amar al absentei sale.

Aceeasi drama o traiesc si udemeristii: aflati de 12 ani la masa ospatului guvernamental, nu le vine sa creada ca pot fi lasati fara scaunelul cu care se obisnuisera.

Scancesc pe langa Cotroceni si sunt in stare sa arunce cele mai grave acuzatii: vezi bine, nu ei sunt lasati pe dinafara, ci intreaga natie maghiara, de care romanii, odata ce si-au vazut sacii in caruta europeana, nu mai au nevoie.

In cazul UDMR-ului lucrurile sunt ceva mai grave decat la liberali.
Acestia din urma isi pot permite sa se mai odihneasca vreo patru ani in opozitie, cu ce-au acumulat in cei patru de guvernare.

Pentru UDMR este in joc chiar existenta partidului.
Interesele guvernarii au tinut laolalta tendintele centrifuge din sanul Uniunii.
De aceea UCM-ul n-a reusit sa obtina mai mult.

Dar, iesirea de la guvernare, combinata cu disparitia de pe scena a PRM-ului (care era prima ratiune de actiune a sa) risca sa arunce lucrurile in haosul dezintegrarii.
Cat despre PSD, nu cine stie ce promisiuni nationaliste ii indeamna pe social-democrati sa-i refuze.
La urma urmei, in culise oamenii lor se inteleg doarte bine.
Lui Geoana si echipei sale le e teama ca PD-L - ul s-ar putea servi de procentele maghiare si de niscai achizitii ilicite de parlamentari pentru a incerca sa guverneze fara ei, daca lucrurile nu vor merge chiar unse.

Avem premier, deci.
Tot ala de care ne temeam.
Asteptam sa iasa si guvernul bicolor, care se va lua la tranta cu criza.
O sarcina extrem de grea, care necesita un executiv de profesionisti pe care nu sunt sigur ca-i avem. Avem insa, ca de obicei, sperante.

Probabil ca la fel speram si de la precedentul Executiv, instalat de Craciunul din 2004, si care ne-a produs dezamagiri cu carul...