Cel de-al saselea scrutin legislativ este primul care are loc intr-un context cu totul diferit de celelalte. Nu doar modificarea sistemului de vot - de la lista la uninominal - ci, mai ales perspectiva economica imediata este cea care face ca alegatorii sa abordeze la nivel diferit acest scrutin

Din 1990 pana in 2004, Romania s-a aflat pe un trend ascendent, propunandu-si, rand pe rand, obiective care sa contribuie la cresterea performantelor economice si la ridicarea nivelului de trai. Fie ca a fost vorba de intrarea in NATO sau in Uniunea Europeana, guvernele care au rezultat din componenta legislativelor au incercat sa indeplineasca acele criterii de performanta pe care le-au fluturat prin fata alegatorilor in campanii. Acestora li s-au promis, de fiecare data, conditii mai bune in educatie si in asistenta medicala, pensii mai decente si salarii mai mari pentru bugetari, aflati intr-o permanenta competitie cu salariatii de la privati. Totul depindea, de fiecare data, de mersul economiei, iar mersul acesteia era strans legat de reglementarile fiscale menite sa asigure stabilitate si coerenta cadrului in care actioneaza economia, contribuind prin masuri judicioase la inregistrarea performantelor superioare, cu efecte directe asupra incasarilor de impozite si taxe. Cea mai mare gaselnita a fost considerata, in acest sens cota unica de 16 la suta, a carei idee a vehiculat-o mai intai PSD-ul, pentru a fi mai apoi preluata de catre Alianta D.A. In primii ani de guvernare i s-au adus elogii chiar, fiind considerata responsabila de cresterea incasarilor la buget, dupa care asupra taxei s-a asternut linistea.Criza financiara izbucnita la mijlocul acestui an a facut mai evidente marile discrepante sociale pe care le-a creat cota liberala, polarizand si mai acut societatea, intre bogatii deveniti tot mai bogati (feluritele TOP-uri ale miliardarilor veghiculau sume uriase create aproape peste noapte) si saracii aflati intr-un proces de saracire contina, in conditiile „egalitatii de sanse”: 16 la suta plateste si bogatul care are, si saracul care n-are.

Reactia in lant declansata in economie, aflata abia la inceputul sau, este elementul care diferentiaza net contextul actual de cele precedente. Pentru prima data Romania nu se mai afla in fata unei perspective optimiste, de crestere. Pentru prima data promisiunilor a trebuit sa li se puna o frana pentru a nu friza indecenta, in fata unei realitati tot mai amenintatoare. Pentru prima data electoratul se intreaba cine ar putea gestiona amai bine criza si lipsurile viitoare. Pana acum, problema s-a pus intr-un singur sens: cine va imparti mai bine placinta aruncata in cuptorul unei economii energizate. Experienta de gen nu are nici unul dintre partidele care se inghesuie sa obtina mandatul administrativ. Problemele care vor veni sunt de o complexitate care depaseste capacitatea de analiza si reactie a unor guvernanti care n-au invatat decat adunarea si tabla inmultirii. Ingrijorarea fireasca a electoratului se traduce, cel mai direct, prin refuzul de a incredinta acest mandat, prin neparticipare la vot.

As dori sa ma insel, dar sunt aproape sigur ca „invingatorul” in aceste alegeri este partidul absenteistilor...Votul de criza va fi un non-vot.