Prevenirea electorala a crizei este ultima gaselnita a guvernului Tariceanu, pentru care cea mai acuta manifestare a dezastrului economic este revigorarea vanzarilor de masini noi, in dauna celor „second hand”. Renuntarea la asa-zisa „taxa de mediu”, care are legatura cu mediul cat are popularul instrument de lucru al cizmarilor cu institutia prefectului este, in sine, o mare prostie. Dupa ce s-a chinuit doi ani sa o introduca si sa o mentina sub diferite forme si cu cele mai fanteziste argumentari,tandemul Tariceanu-Vosganian (cu siguranta cel ami netalentat cuplu din istoria moderna a guvernarii) face apoi pasul inapoi.

Oferta anticriza cu care a venit cabinetul Tariceanu cu vreo luna inainte de a-si da obstescul sfarsit este de tot rasul: suspendarea taxei auto pentru 13 luni (?!); cadorisirea cu cate o mie de euro a celor care angajeaza someri cu trei luni de pauza - alta prostie care va face sa prolifereze mici aranjamente pentru ca unii sa puna mana pe mia asta de euro; neimpozitarea dividentelor si a castigurilor la Bursa - cand Bursa e vai de mama ei si abia-si trage zilele. Puse cap la cap masurile anuntate ilustreaza neputinta acestui guvern de a judeca corect dintr-o alta perspectiva decat a categoriei sau gruparii din care face parte o situatie exceptionala. Dupa ce s-au leganat vreo doua-trei luni in iluzia ca aceasta criza e departe si n-ajunge pana la noi (orice student de la ASE a invatat ca nu exista „granite” pentru crize, ca ele devin globale prin principiul domino-ului) si dupa ce premierul ne-a indemnat sa profitam de situatie si sa mergem sa cumparam case ieftine in America, Executivul s-a concentrat exclusiv asupra masurilor si a aranjamentelor cu caracter electoral. Tunul l-au dat cresterile de salarii si pensii, acordarea de diferite sporuri sau indreptarea unor „erori” istorice (precum „recuperarea” celor care depusesera bani pentru Dacii) intr-un moment in care orice masura de acest fel este echivalenta cu aruncarea de gaz peste foc. Ori incendiull se incinge si ameninta sp cuprinda totul: Putere si Opozitie laolalta, prea preocupate de interesele de partid pentru a mai vedea ca exista si un interes general.

Ce n-a inteles Tariceanu este ca miza crizei este prea maresi prea serioasa pentru a cadea pe umerii unui partid, fie el si liberal. Ca obiectivul necesita o concentrare majora de forte si resurse, pentru declansarea unui plan complex de contracarare. Si pentru aceasta este nevoie de consens si colaborare. In locul comicului planulet dat publicitatii, Tariceanu ar fi trebuit sa reuneasca liderii celorlalte partide si sa convina asupra unui proiect care sa poata fi adoptat de indiferent cine va urma la guvernare. Un plan centrat pe principala forma de combatere a crizei, verificata istoric: un amplu program de lucrari publice, care sa antreneze orizontala producatorilor si prestatorilor, prin redistribuirea resurselor bugetare de la consum spre investitii. Or tocmai asta n-a facut Tariceanu. Programul sau anti-criza e unul de consum, iar cine-si inchipuie ca taierea cadourilor si a materialelor promotionale de Anul Nou va avea vreun efect se inseala.

Un gest responsabil si de bun simt ar fi ca Guvernul, in perioada de functionare care i-a mai ramas, sa se abtina de la luarea oricaror masuri care inseamna continuarea risipirii banului public. Macar atat.

P.S. Chestiunea care ilustreaza cel mai convingator aceasta miopie (oare?) guvernamentala mi se pare a fi tocmai faptul ca principalul beneficiar al ultimei rectificari bugetare este Ministerul Muncii - si nu Ministerul Transporturilor, paregzamplu!