Punctul pe Y / luni 17 noiembrie 2008 Nr: 2365

Uninominalul - inventia lui Ceausescu?

Nimic nu e nou sub soare: va mai amintiti de uninominalul lui Ceausescu?

Nu mai stiu exact cand, prin '70 - '80, aparuse o noutate absoluta in materie de democratie socialista: la alegerile pentru Marea Adunare Nationala se introdusesera candidaturi multiple.

E drept ca aceseta apartineau aceleiasi formatiuni politice - unica - dar pentru prima data alegatorul roman, care nu indraznea nici macar sa nu se gandeasca sa se prezinte la vot, putea sa aleaga dintre doi sau trei candidati.

Sa nu va inchipuiti insa ca Ceausescu a ajuns pana acolo incat sa puna sub semnul intrebarii cariera politica a vreunui membru de partid important. Nicidecum: candidaturile multiple aveau loc la nivelul cel mai de jos, unde concurau intre ei muncitori cu invatatori, sau tarani cu meseriasi. La varf, uninominalul era mononominal!

Intr-un fel, lucrurile stau cam la fel si acum. In sensul ca partidele au avut grija ca reprezentantii lor de seama sa nu aibe parte de vreo concurenta mai serioasa. Daca la liste maharii se imbulzeau in Bucuresti, unde 'locomotivele' trageau dupa ele si candidatii dedicati, acum s-au dus cat mai departe posibil - la Ciofliceni, Dabuleni, sau Mizil, unde lumea e mai cumsecade si alegatorii pot fi mintiti mai frumos si mai usor.

Nimic nu e nou sub soare, deci, iar uninominalul lui Basescu calca pe urmele uninominalului lui Ceausescu, prefigurand un mononominal de felui celui care nastea Marea Adunare Nationala.

Este consecinta directa a unei dispute politice negandite si care a avut drept scop torpilarea adversarului prin orice mijloace - inclusiv acelea care-ti pot exploda tie in mana. Abia astept sa vina sorocul si sa numaram 'bobocii' noului sistem electoral, pentru a constata cata innoire si cata curatenie politica a adus acest sistem, pe care nimeni nu s-a mai obosit sa-l verifice pe simulator si sa-i puna in evidenta calitatile, dar si viicile, cu care vom trai in urmatorii patru ani, vrem - nu vrem.