Alegerile din America si tehnologia „stafetei” politice ar putea fi, in unele planuri, un model si pentru Romania. Obama a castigat alegerile, dar nu s-a instalat la Casa Alba a doua zi, cum a facut Basescu in Decembrie 2004.

Noul presedinte are la dispozitie aproape doua luni pentru a-si pregati temeinic echipa si programul. Pana atunci, Bush isi continua mandatul de presedinte, dar fara a mai lua decizii importante. Acestea se vor amana pana la preluarea prerogativelor de catre Obama, in a doua jumatate a lunii Ianuarie 2009. Este o procedura inteleapta care evita blocajele sau conflictele care pot interveni intre cele doua formatiuni politice care isi predau stafeta guvernarii.

Spun ca ar putea fi un model, desi la noi lucrurile sunt diferite. Basescu nu este un presedinte executiv, cum este seful statului american. Puterea executiva revine presedintelui. Intre actualul premier si cel care va rezulta din componenta viitorului parlament se va produce trecerea reala de prerogative. Spre deosebire de americani, cei doi vor avea la dispozitie doar cateva zile, ceea ce inseamna ca unele lucruri se vor face in pripa, asa cum s-a intamplat in 2004, cand noul guvern s-a insailat din nume intamplatoare sau, teoretic, de sacrificiu. Probabil ca s-a invatat ceva din intamplarea asta si partidele si-au articulat deja structurile din umbra.
Bunul simt politic ar cere insa din partea actualului executiv un altfel de comportament decat cel de care face uz cabinetul Tariceanu: deciziile importante, de impact, ar trebui lasate pe seama viitorului guvern. Acum, Executivul ar trebui sa se rezume la gestionarea curenta a administratiei nationale. Nici macar Bugetul pentru 2009, daca tot nu s-a putut elabora la timp, asa cum spune Constitutia, dar cum s-a intamplat de putine ori pana acum, ar trebui lasat in seama viitorului cabinet. Pentru ca acela este cel care va trebui sa-si asume raspunderea punerii sale in opera.

Tot bunul simt spune ca sansele ca guvernul Tariceanu sa-si continue activitatea dupa alegeri sunt minime, daca nu chiar nule. Este limpede ca situatia de acum, de neconcordanta cu coeficientul de sustinere parlamentara, nu va putea continua. Asa incat asumarea raspunderii fata de decizii importante, cruciale, nu mai poate reveni unui guvern aflat pe punctul de a trece in istorie. Cu plusurile dar mai ales cu minusurile lui.