Am trecut, deunazi, pe soseaua spre Buzau, pe la Mihailesti. Inainte de sat, pe dreapta, un mic platou cu mai multe cruci si cu un soi de monument. Ridicat in memoria victimelor de acum patru ani si ceva...

Era pe 24 Mai 2004, dimineata pe la ora 5, cand un autocamion incarcat cu azotat de amoniu s-a rasturnat inainte de intrarea in sat. Soferul s-a dus la Politie sa ceara ajutor. Cand s-a intors, a observat ca motorina scursa din rezervor s-a amestecat cu azotatul si a inceput sa arda mocnit. N-avea extinctor, ca sa stinga inceputul de incendiu. Au fost anuntati pompierii din Buzau. Intre timp, satenii au prins de veste de intamplare si dupa un vechi obicei al locului, la adapostul intunericului au inceput sa sterpeleasca din sacii imprastiati in jur. Au venit si pompierii si au constatat situatia, pregatindu-se de actiune. Fara prea mari precautii, ca de altfel toti cei din jur. Au aparut, carpiti de somn, dar bucurosi de sansa unui subiect in exclusivitate, si doi reporteri de televiziune. Toata aceasta populatie se calca in picioare, in jurul incarcaturii despre care cea mai elementara cultura generala spune ca era o bomba. Una ingrozitoare, devastatoare. Teroristii care au incercat sa arunce in aer World Trade Center din New York prima data, in 1994 daca-mi aduc bine aminte, au utilizat cateva butoaie de azotat de amoniu.

La Mihailesti erau cateva sute de saci. Mai putin cei pe care satenii apucasera deja sa-i fure si sa-i duca prin ograzile lor. Iar inevitabilul s-a produs, cu o forta ingrozitoare. Explozia a spulberat totul, ucigand pe loc sapte pompieri, doi jurnalisti si soferul camionului. Alte zece victime au fost tarani din Mihailesti, prinsi cu sacii in spinare. Craterul exploziei a avut un diamentru de 24 de metri si o adancime de 6.

Pe acest loc s-a ridicat acest mausoleu. Pe care cineva ar trebui sa scrie - cu toata compasiunea pentru vietile nevinovate sau inconstiente pierdute atunci -„al prostiei si al hotiei”. Aproape fara exceptie cei care au murit atunci, au murit pentru ca au ignorat pericolul, cunoscandu-l sau nu. Sau pentru ca l-au infruntat, din lacomie. Aceasta tragedie ilustreaza in mod nefericit o situatie care se perpetueaza, in ciuda evidentelor. Aproape zilnic mor oameni pentru ca nu respecta reguli elementare sau pentru ca le sfideaza. Prostia si hotia merg mana in mana pentru a scrie cronica neagra a unei tranzitii lipsite de principii si busola.