Inainte de Revolutie, Brigada de Furturi Auto de la Politia Capitalei era condusa de un militian cu veleitati de scriitor (are cateva carti la activ) care reusise sa motiveze o echipa tanara careia activitatea aceasta ii activa adrenalina, chiar daca nu avea de facut fata unor cazuri extrem de complicate. Se furau, evident, Dacii, pe care hotii ori le foloseau o vreme dupa care le abandonau, ori le duceau pe la vreun atelier clandestin unde le taiau bucati si le transformau in piese de schimb.

Aceasta era, mai ales, soarta masinilor noi. Un coleg de breasla de pe atunci a patit-o la doar cateva zile dupa ce, cu aprobare de „sus”, reusise sa intre in posesia unei masini „speciale” - cu faruri de Oltcit! Caci aceasta era suprema dotare la care se putea aspira. A gasit-o dupa vreo saptamana intr-o balta din jurul Bucurestiului, facuta ferfenita.

Dupa Revolutie, existenta politistilor de la furturi s-a complicat considerabil. Odata cu posibilitatile deschise in fata hotilor, de afluxul aproape necontrolat de masini de toate marcile si varstele. Profitand de lipsa de experienta si de aproximatiile legislative, hotii de masini au facut din Romania un teren de experimentare a metodei lor. Masinile furate din Occident erau aduse in tara, autohtonizate si vandute mai departe, de regula peste Prut. Au intrat in joc complicii hotilor, functionarii din asigurari si, bineinteles, politistii. Unii dintre cei cu trese mai vechi sau mai noi s-au orientat rapid spre posibilitatile de prosperitate pe care le ofera traficul. S-au creat retele bine puse la punct si afacerea a devenit infloritoare. Atunci s-au iscat si primele semne de intrebare la nivel de conducere a ministerului de Interne. Scandalul „Capatana' de prin 1995-1996 a pus in evidenta faptul ca cei care ar fi trebuit sa-i prinda pe hoti erau cel mai adesea mana in mana cu acestia. Ba, mai mult, s-a dezvoltat si o tehnica speciala: se furau masini scumpe de la oameni cu bani, dupa care acestora li se facea oferta de restituire in schimbul unei taxe consistente. Asa cum au patit cativa dintre miliardarii de azi, deveniti intre timp si moguli, pe vremea cand inca le mai pasa de AUDI-ul lor nou-nout, lasat de sofer cu cheile in contact.
Furtul la comanda si oferta politistilor de a rezolva cazurile in schimbul unor atentii sunt cele mai frecvente fenomene produse in acest domeniu. Iata ca a inceput sa aibe si conducerea MIRA ceva suspiciuni in acest sens, primul pas fiind destutuirea catorva sefi. Daca vor avea curiozitatea si perseverenta de a adanci cercetarile, concluziile s-ar putea sa fie deosebit de surprinzatoare, aratand ca, asa cum s-a intamplat cu permisele de la Pitesti, fenomenul este, practic, generalizat si ca cei ramasi in afara jocului sunt ori prosti de cinstiti, ori incompetenti.

Era, insa, timpul sa se intample si asa ceva. Chiar daca nu va dura prea mult.

P.S. Sa nu-i nedreptatim pe cei de la „auto”. Aproape la orice circa de politie se cere, curent, mita, pentru gasirea faptasilor unor furturi. Nu se da spaga - se scrie A.N. pe dosar!