Punctul pe Y / Wednesday 22 October 2008 Nr: 2343

Ultima misiune a lui Câmpeanu

Funcþia de preÂsedinte al Senatului este vacantã pentru mai puþin de douã luni. Motivul - plecarea lui Nicolae Vãcãroiu la Curtea de Conturi. Bãtãlia - cãci despre aÂsa ceva este vorba - pentru succesiune are o semnificaþie aparte: cel care o va câÂstiga îÂsi va putea trece în CV faptul cã a fost al doilea om din stat.

Nu conteazã pentru cât timp. Fotoliul de preÂsedinte al Senatului a fost ocupat, cu autoritate de necontestat, în ultimii opt ani de Nicolae Vãcãroiu. O personalitate remarcabilã a vieþii politice româneÂsti, în ciuda tentaþiei balcanice de persiflare Âsi de perpetuare a unor legende fãrã nicio bazã realã.

Chiar dacã nu a fost pe placul unei pãrþi a repreentanþilor mass-media, cea care i-a Âsi creat o reputaþie pe care nu s-a obosit sã o contracareze, Nicolae Vãcãroiu a dovedit o remarcabilã eficienþã Âsi un deosebit simþ al echilibrului. Atât de evidentã a fost valoarea purtãrii sale încât îndelungata campanie dusã de Alianþa DA pentru schimbarea Âsefilor celor douã Camere s-a poticnit brusc dupã victoria obþinutã prin suspendarea lui Nãstase.

Alianþa aflatã în plin proces de disoluþie s-a mulþumit cu atât, intuind cã o eventualã schimbare Âsi la nivelul Senatului va rupe complet delicatul echilibru al forþelor parlamentare. Vãcãroiu s-a dovedit a fi la înãlþimea mandatului sãu inclusiv în situaþia în care a trebuit sã preia, pentru o lunã, funcþia de Âsef interimar al statului.
Comportamentul sãu în aceastã poziþie i-a trezit respectul pânã Âsi lui Traian Bãsescu, personaj recunoscut pentru calitatea de a nu respecta nimic Âsi pe nimeni.

Plecarea lui Vãcãroiu lasã un gol pe care nu l-ar putea completa, fie Âsi pentru cele vreo 50 de zile rãmase, personaje de calibrul lui Tãrãcilã sau Ilie Sârbu. Pentru aceÂstia, faptul de a-Âsi putea sã-Âsi treacã pe cãrþile de vizitã calitatea de preÂsedinte al Senatului s-ar putea sã conteze mai mult decât ne închipuim. Pentru restul lumii, însã, e mai important ca la prezidiul Senatului, în puþinele sesiuni care au mai rãmas, sã se afle un personaj care sã beneficieze de respectul tuturor taberelor. Iar acesta este, fãrã îndoialã, Radu Câmpeanu.

Politician de rasã, al cãrui echilibru Âsi temperament nu s-au prea potrivit cu momentele de tensiune Âsi de intoleranþã pe care le-a traversat societatea româneascã post-revoluþionarã, Radu Câmpeanu meritã sã-Âsi încheie cariera politicã pe o poziþie care sã-i confirme contribuþia realã la schimbãrile care s-au produs în acest interval.
Concepþia sa despre rolul politicianului nu i-a adus prea multe succese de carierã, dar a deschis porþi pentru înþelegerea faptului cã democraþia înseamnã în primul rând dialog Âsi toleranþã. Pânã Âsi din erorile sale clasa politicã de azi, aÂsa cum este ea, hulitã mai mult decât ar merita, a avut de învãþat lucruri care îi vor fi de siguranþã de folos. Dacã parlamentarii vor reuÂsi sã-Âsi înfrângã de aceastã datã idiosincraziile Âsi mãruntele orgolii de grup, Radu Câmpeanu ar avea Âsansa sã le ofere, în dirct, o ultimã Âsi sugestivã lecþie.