Stãnculescu Âsi ChiþacEste clar: cei doi generali - unul de 86 de ani Âsi altul de 80 - au fost condamnaþi definitiv pentru reprimarea Revoluþiei. Vor ieÂsi din puÂscãrie, teoretic, la 101 Âsi 96 de ani. Când vor fi trecut, de la ceea ce s-a întâmpalt în Decembrie 1989, 34 de ani! ÂSi când foarte puþini vor fi cei care-Âsi vor mai aminti, din propria experienþã, ce a însemnat acest moment de istorie. O parte a opiniei publice - nu Âstiu cât de mare - va fi satisfãcutã. S-a fãcut dreptate - o spun cei care mai merg la mormântul unui membru de familie sau prieten sau care n-a mai apucat sã vadã ce înseamnã libertatea Âsi democraþia. O altã parte va fi, probabil, Âsocatã de îndârjirea cu care aceÂsti doi oameni au fost urmãriþi, Âsi, pânã la urmã, înfundaþi. Nu puþini însã sunt cei care se întreabã încã ce fel de justiþie s-a fãcut, cu ce fel de instrumente a lucrat aceasta. ÂSi aici mi se pare cã stã „cuiul” întregii poveÂsti: din toate punctele de vedere, la aceastã condamnare definitivã s-a ajuns cu mijloacele justiþiei de tip ceauÂsist! Pentru cã cei care au instrumentat cazul au lucrat cu mijloacele Âsi metodele tipice acestei justiþii, în care argumentele nu prea trebuie demonstrate iar inculpatul este dinainte condamnat. Tema acestei sentinþe are un sens mult mai larg. Pânã la urmã nu este vorba atât despre Chiþac Âsi Stãnculescu, cât despre miza momentului, despre ce s-a pus în joc atunci. Victoria Revoluþiei nu este un fapt palpabil, atâta timp cât nu existã, nu se identificã cel sau ceea ce a învins aceasta. ÃŽn 1989 am avut a o confruntare inegalã - Âsi deci, puþin credibilã - între o majoritate covârÂsitoare Âsi o minoritate greu de identificat. Pe lângã Nicolae Âsi Elena CeauÂsescu mai trebuia sã fie ceva. ÂSi aceÂstia au fost Chiþac Âsi Stãnculescu. Puteau sã fie alþii. GuÂsã, de pildã, era un candidat sigur la puÂscãrie dacã nu-l lua Dumnezeu la el, mai devreme decât justiþia. Dintre toþi cei care au purtat responsabilitatea pentru sistemul represiv Âsi totalitar instaurat în România, s-au gãsit doi acari. Pentru ce se întâmplã într-o Revoluþie - care nu mai respectã nici o regulã, nici o lege, pentru cã altminteri n-ar mai fi revoluþie - s-au aplicat instrumentele specifice regimului doborât. Cred cã CeauÂsescu, dacã supravieþuia, ar fi fost mândru de performanþa justiþiei care, la 19 ani de la Revoluþie dã ÂsiconsfinþeÂste o sentinþã politicã. Nimeni nu mã va convinge cã Stãnculescu Âsi Chiþac nu devin, în mijlocul unui ciclu democratic, deþinuþi politici. Cã nu ei sunt cei care plãtesc pentru orgoliile Âsi concurenþa dintre diferitele aripi ale beneficiarilor la vârf ai Revoluþiei - cei care s-au autolegitimat prin ea Âsi cei care au întârziat la masa festivã a beneficiilor. ÂSi-mi este teamã cã prin aceastã decizie, Justiþia Românã îÂsi adaugã încã o piatrã de moarã la picior - pentru cã un recurs la Haga nu va putea sã nu le dea câÂstig de cauzã generalilor, pentru modul în care a fost administratã înteaga poveste - într-un moment în care numai de aÂsa ceva nu aveam nevoie. Când persistã multe alte motive, care sã acþioneze clauza de salvgardare. |