Cine pierde Âsi cine câÂstigã din criza americanãDupã Âsapte ani, tot într-un septembrie, America suportã un nou atac, mai violent Âsi cu urmãri mai profunde decît cel care a fãcut una cu pãmântul semeþele turnuri gemene. Aproape ca la o comandã marile bãnci, fala Americii, au început sã trosneascã din încheieturi Âsi sã se prãbuÂseascã una dupã alta într-un nor de dolari zdrenþãroÂsi zburând în toate pãrþile Âsi acoperind ca un praf radioactiv casele celor care nu vor mai putea sã le plãteascã. Nu se Âstie încã ce s-a întîmplat din punct de vedere tehnic, care a fost detonatorul acestui proces -cãci despre aÂsa ceva se vorbeÂste, despre marile sume, imense, scoase ca la o comandã din bãnci. Este cert însã cã terenul era pregãtit pentru aÂsa ceva de bancherii înÂsiÂsi. ÃŽn aroganþa sa, sistemul bancar american s-a crezut intangibil Âsi n-a mai avut mãsurã în goana dupã câÂstig. Marii preÂsedinþi de bãnci au fost orbiþi de bonusurile personale Âsi n-au ami þinut cont cã plapuma creditului nu poate fi întinsã la nesfârÂsit. Consecinþa este clarã: filmul nu va mai putea fi reluat de unde s-a rupt. Va trebui turnat un altul, cu alþi actori Âsi cu altã recuzitã. ÂSi cu alþi bani. Crizele fac parte din ADN-ul societãþii. Ele constituie momentul de descãrcare a unor tensiuni acumulate pânã ala pragul critic. Pentru o parte - de obicei cea mai mare - a societãþii, ele constituie o catastrofã. Pentru o alta, mult mai micã, sunt manã cereascã. AÂsa cum a zis-o Âsi Lavoisier, nici în societate nu se poate face abstarcþie de principiul legii sale: nimic nu se câÂstigã, nimic nu se pierde - totul se transferã! Dintr-un cont în altul. Emoþionalitatea face ca la astfel de ocazii sã se vadã mai bine perdanþii Âsi disperarea. Existã însã cei care câÂstigã, Âsi nu puþin. Cei care se vor instala la comenzile urmãtoarei etape. Crahul, marele crah din septembrie a mai pus în evidenþã ceva: coerenþa net superiaorã a pieþei comune europene. ÃŽntr-o lume tot mai globalizatã este aproape imposibil sã te pui la adãpost de efectele unei crize. Cutremurul de pe Wall Street n-amai generat însã tsunami-ul devastator la care ne-am fi aÂsteptat. De cealaltã parte a Atlanticului au ajuns mai degrabã temerile Âsi emoþia. Europa s-a dovedit, din primele momente, aptã sã reacþioneze în mod coordonat Âsi eficient, limitând efectele crizei. Desigur, sunt lucruri ce nu pot fi controlate, Âsi cea mai necontrolabilã este panica.Cea care desãvârseÂste dezastrele. Sunt ãnsã semne cã aceasta poate fi þinutã în limite rezonabile. Dar cel mai surprinzãtor lucru rãmâne acela cã lecþiile pe care ni se propun de vreo douãzeci de ani despre valorile economiei de piaþã Âsi ale concurenþialitãþii, a rolului statului nu mai fac nici doi bani de când Congresul a votat „subvenþionarea” sisitemului bancar falit. |