România: paradisul fiscal al bogaþilor!Probabil cã nicãieri în lumea civilizatã nu este mai uÂsor sã fii bogat ca în România. Nu mai conteazã cum ai strâns averea (Âstiþi povestea cu milionarul american care ruga sã nu fie întrebat cum a fãcut primul milion) deÂsi în scurta noastrã istorie, de doar douã decenii, traseul parcurs de fiecare bogãtaÂs poate fi reconstituit cu relativã uÂsurinþã. Conteazã doar cã ai o avere la care strãmoÂsii tãi n-ar fi visat Âsi cã aceasta joacã un rol important în viaþa ta. Pretutindeni în lume, vechile averi s-au aÂsezat pe un fãgaÂs de civilizaþie Âsi normalitate, din rândul oamenilor cu bani desprinzându-se câþiva dintre campionii caritãþii. Bogãþia nu mai este acolo un scop în sine, oamenii au învãþat sã convieþuiascã cu starea asta Âsi nu toþi devin paranoici. Sunt celebre cazurile de oameni super-bogaþi care duc o viaþã absolut obiÂsnuitã. Extravaganþele sunt, cel mai adesea, atributul noilor îmbogãþiþi sau al celor care reuÂsesc acest lucru prin mijloace nu tocmai ortodoxe. ÃŽn România se poate desprinde deja un portret-robot al bogãtaÂsului autohton. Cel mai adesea provine dintr-un mediu defavorizat de principiile Âsi exigenþele comunismului. Categoria „biÂsniþarilor”, a celor cu iniþiativã Âsi cu putere de risc, pe care erau însã nevoiþi sã Âsi le þinã în frâu pentru a nu intra în conflict cu principiile societãþi egelitariste. Odatã desprinÂsi din aceste restricþii, s-au desfãÂsurat Âsi au început sã acumuleze, într-un proces cel mai adesea fãrã reguli sau cu reguli ignorate. Cea mai pertinentã caracteristicã a acestui „om nou” este nevoia imperioasã de a-Âsi etala bunãstarea: cu cât maÂsina pe care Âsi-o cumpãrã este mai mare, mai puternicã Âsi mai scumpã, cu atât aceste calitãþi se rãsfrâng asupra persoanei sale. Cu cât vila are mai multe camere Âsi mai multe utilitãþi pe care nu ajunge sã le foloseascã, cu atât sentimentul sãu de intangibilitate creÂste. Atunci când nu reuÂseÂste sã-Âsi ridice nevasta la standardele noii sale condiþii, renunþã la ea Âsi-Âsi ia o amantã cât mai decorativã Âsi cât mai costisitoare. Face lungi Âsi dese sesiuni de shopping în oraÂsele Âsi magazinele cele mai scumpe, de unde aduce produse pe care sã le etaleze la ocaziile festive. Cu cât un obiect e mai scump, cu atât mai puþin va conta dacã-i foloseÂste la ceva. Important e cã-l posedã Âsi-l poate arãta „concurenþei”. Arde de dorinþa de a fi înregimentat în detaÂsamentele mondene care hrãnesc cu Âstiri extravagante publicaþiile tabloide Âsi televiziunile dedicate. Treptat, banii îi dau convingerea cã este mai frumos, mai deÂstept Âsi cu mai multe drepturi decât restul lumii. BogãtãÂsul de azi este cobaiul guvernãrii: aceasta îl protejeazã Âsi-l ajutã din toate puterile sale liberale sã-Âsi ducã viaþa în cele mai bune condiþii. ÃŽl sprijinã pentru ca traiul superîndestulat sã-l coste cât mai puþin posibil, prin politica relaxatã la adresa produselor Âsi serviciilor de lux, care în România par sã meargã cel mai bine. Cota unicã de impozitare, pentru ei devenitã cotã unicã de îmbogãþire este formula magicã care face ca luxul în România sã fie mai ieftin ca oriunde altundeva. Egalitatea în faþa fiscului reuÂseÂste miracolul de a-i face pe bogaþi mai bogaþi. Iar pe sãraci mai sãraci. Trãim într-un paradis fiscal care este, în acelaÂsi timp, Âsi un infern. Depinde de unde priveÂsti problema. |