Punctul pe Y / joi 02 octombrie 2008 Nr: 2327

Bulgarele de populism

Ceea ce se intampla acum intr-un elan heirupistic care nu mai tine in nici un fel cont de logica si realitate, poate sa constituie premisele unei viitoare catastrofe.

Dupa luni de pertractari si negocieri, Guvernul a supus Parlamentului un proiect generos de majorare a salariilor din invatamant. Cu aceasta majorare salarizarea va inghiti aproape 80 la suta din bugetul pe anul viitor al invatamantului. Urmasul lui Adomnitei va fi probabil crucificat in momentul in care se va trezi ca nu are bani sa repare scolile, sa achizitioneze calculatoare si sa faca, in general, mecanismul educatiei sa functioneze.

De ce a facut Guvernul pasul asta nechibzuit? Din doua motive. Primul - Tariceanu si ai sai spera, in fundul sufletului, sa ramana la guvernare, si pentru asta au nevoie de voturile dascalilor si ale familiilor lor. Al doilea: daca nu vor reusi sa ramana (si probabil ca nu vor reusi), putin le pasa cum se vor descurca cei care vor veni dupa ei. Ei vor ramane in ochii profesorilor ca cei care au incercat sa faca ceva pentru aceasta categorie defavorizata. Dupa marirea pensiilor, si cu doua luni in avans, aceasta masura va cantari extrem de greu in coeficientul inflantiei de anul viitor, conditie in care nici pensionarii si nici dascalii nu vor simti prea tare cat de mult le-a fost usurat traiul zilnic. Cum pana la debutul campaniei electorale mai este o luna, ne putem astepta la un veritabil tsunami al revendicarilor salariale, dinspre toate categoriile sociale si profesionale, pe principiul „de ce lor da si noua nu?”. Este o intrebare justificata si ma intreb deja cum ar putea justifica Tariceanu eventualele refuzuri - pentru ca imi inchipui ca nu vor putea fi sustinute fara a intampina consecinte dintre cele mai grave.

Tot acest proces care ameninta sa ingroape definitiv relativa crestere economica din ultimul an se datoreaza , in cea mai mare masura, evaluarii super optimiste a sitautiei de catre guvernanti. O evaluare care nu are la baza indicii a unei cresteri economice sanatoase, care inseamna in primul rand productie si export. La aceste doua capitole continuam sa stam foarte prost, situatie care se datoreaza si indiferentei sau neglijentei acelorasi guvernanti care n-au reusit sa puna in miscare mecanisme reale de stimulare. Avem o crestere bazata pe speculatii imobiliare, pe credite ieftine, pe importuri masive si pe consum desantat. Este o aparenta de inceput de prosperitate, de care in mod real se bucura doar patura privilegiata de cota unica, cea care a avut in principal calitatea de a-i face pe bogati mai bogati, cu minim de cheltuieli si de efort. Saracindu-i ina celasi timp pe saraci pana al nivelul disperarii produse de apropierea iernii si de aplicarea cotei maxime de cheltuieli de intretinere.

Tariceanu a impins la vale bulgarele de populism care-l va ingropa. Poate definitiv.