In timp ce candidata Oana Zavoranu mai sta pe ganduri, daca sa candideze sau nu pentru Vadim, candidatul Florin Calinescu e hotarat sa devina politician liberal.

Propensiunile politice ale celui care a devenit vedeta parodiindu-i pe politicieni nu sunt chiar de ultima ora. Magureanu a vrut sa faca din el candidatul la presedintie a defunctului sau partid. O vreme a cochetat cu ideea de a reprezenta comunitatea romilor, fata de care are o deloc ascunsa simpatie, printre apropiatii sai numarandu-se si Madalin Voicu dar si Gheorghe Florea de la Bragadiru. Cu vreo doua legislaturi in urma mergea pe la scolile de partid - sau cum se numeau atunci - si le dadea lectii tinerilor, sub privirile admirative ale lui Melescanu, pe vremea aceea sef al unui alt partid. Ultima sa performanta, politica sa-i zicem, o reprezenta sarja pe alocuri grosiera, a presedintelui Boerescu, intr-un sitcom care n-a prea dat telespectatorii PRO TV pe spate.

Prezenta popularului actor de comedie printre candidatii pentru viitorul Parlament este expresia cea mai plastica a ceea ce devine, in hei-rup-ul negandit care a dus la adoptarea in pripa a acestei formule, votul uninominal. Singurul lucru care conteaza, in viziunea sefilor de partide confruntati cu nemilosul prag, este notorietatea candidatilor. Nu mai este vremea locomotivelor, sa agati dupa o personalitate cunoscuta, vagonul de lista cu tot felul de platitori de bilete de care n-a auzit nimeni. Acum bataia e pe viata si pe moarte, in fiecare colegiu, si castiga cel mai cunoscut, nu cel mai priceput.

Florin Calinescu este un astfel de exemplar. Actor talentat, dar modest, el si-a facut intrarea in galeria VIP prin exploatarea inteligenta a unei sanse: aceea pe care i-a dat-o Sarbu cand l-a pus sa faca emisiunea matinala in care acesta isi putea lasa libera incontinenta verbala fara prea multe riscuri. Treptat, Calinescu si-a facut o echipa si a dezvoltat un soi de scheci bazat pe suculenta actualitate a vremii, care s-a bucurat de succes. A fost promovat la orele serii si succesul a tinut atata timp cat s-a intins in conformitate cu plapuma sa intelectuala: 10-15 minute. Cand a trecut la forme mai complexe - de genul moderarii de emisiuni cu invitati - carentele de cultura si instructie au iesit la iveala si succesul a inceput sa scada. Pentru un actor, insa, succesul e ca drogul. Calinescu a refuzat sa inteleaga ca nivelul maxim de incompetenta la care ajunsese se datora nu doar circumstantelor, dar si masinariei complexe puse la dispozitia sa de post. Orgoliul l-a manat spre un rol ultracomplex, managerialo - vedetist, la muribundul Tele7abc, unde n-a reusit, in ciuda milioanelor cheltuite de patronul Robinson, nici o revitalizare. A reusit insa un naufragiu perfect, parasind barca cu putin inaintea scufundarii si revenind, in cele din urma, cu coada intre picioare, de unde plecase.
Cum nimeni nu invata nimic, nici din succesuri si nici din esece, Calinescu nu e scutit de acest sindrom. Culmea este ca posibilitatea de a ajunge in institutia de care si-a batut joc cu consecventa este considerabila. Odata ajuns acolo, are doua sanse: sa se ia in serios si sa esueze lamentabil, sau sa-si joace in continuare rolul de pe scena. Si intr-un caz si in altul nu are decat de pierdut.