Punctul pe Y / miercuri 10 septembrie 2008 Nr: 2308

Extravaganta lui Ceausescu

Faptul ca Nicolae Ceausescu a fost inaltat pe cea de-a treia pozitie intr-un clasament al dictatorilor extravaganti, alcatuit de cotidianul briatanic ”The Times”, poate sa ne umple de mandrie. Iata, am dat lumii, daca nu alte valori, macar un dictator extravagant. Ceausescu este precedat de liderul de la Phenian, Kim Jong Il si de presedintele filipinez Ferdinand Marcos.
Am, insa, rezerve serioase fata de extravaganta lui Ceausescu. Daca alte trasaturi specifice lui Ceausescu il plaseaza pe merit intr-o astfel de galerie, nu extravaganta este cea dominanta in cazul sau. Se stiu multe despre Kim Jong Il, despre veleitatile sale de cineast, despre vanatoarea sistematica de fuste, despre ideile sale nastrusnice. Nu cred insa ca o comparatie intre el si Ceausescu sta in picioare. Dupa cum nici intre Ceausescu si Marcos n-ar putea fi gasite prea multe similitudini. Cand si-a parasit tara, Marcos avea in bancile straine miliarde de dolari, pe care vaduva sa i-a cheltuit cu frenezie .
Cand a trecut Ceausescu dintre cei vii, a lasat intr-un fiset cateva carnete CEC cu sume modeste pe numele copiilor sai. Oricat ar parea de ciudat azi, Ceausescu n-a avut o avere personala. Nici nu avea nevoie. Prin calitatea sa putea dispune de orice ar fi dorit. Dorintele sale personale au fost totdeauna cumpatate. Iubea fastul, dar nu pe cel propriu. Considerandu-se cel mai iubit, primea onorurile ca pe unele dedicate unui simbol si nu unei persoane. Mentalitatea sa de taran il facea sa procedeze - la nivel macro - precum strabunii: cladea o casa mare, dar isi tinea familia - tara - in bucataria de vara, pe mancare putina si munca multa. Extravagantele lui arhitectonice palesc cu timpul si nu mai apar atat de hazardate. Nici demolarea Bucurestiului vechi ( oare Haussmann n-a fost considerat si el un criminal cand a croit noul Paris?) si nici proiectele „megalomanice” (altminteri de un nivel modest) nu par sa-l mai incrimineze astazi. Ma intreb cum s-ar fi descurcat orice guvern care ar fi tzrebuit sa ia de la zero proiectul metroului, sau al regularizarii Dambovitei si nu-mi vin in minte decat scandalurile de coruptie si hotiile care s-ar fi iscat. Cat despre opulenta traiului lui Ceausescu, mi-aduc aminte comentariile din prima faza , in 1990, despre „Palatul” sau din Primaverii, considerat de jurnalistii francezi o modesta casa de mic burghez. Noi nu vedeam atunci decat robinetele de aur (?!) din baie si cele cateva zeci de perechi de incaltari din garderoba Elenei, pe care le-au luat ca amintire primii „vizitatori” ai palatului.
A fost Ceausescu dictator, dar nici pe departe unul atat de extravagant, cum cred englezii care l-au purtat cu trasura regala prin Londra.