De ce mor românii...A mai murit un român. ÃŽn Afganistan. Este tributul pe care-l plãtim condiþiei noastre actuale, de þarã implicatã în sistemul organizaþional mondial. Nu conteazã cã n-am avut vreodatã, de-a lungul istoriei, ceva de împãrþit cu Afganistanul. Suntem acolo, însã, în virtutea unor angajamente ce ne luptã în virtutea condiþiei lor de luptãtori profesioniÂsti. ÃŽn fiÂsa postului lor este inclusã Âsi posibilitatea de a-Âsi pierde viaþa în luptã, nu doar cea a dolarilor pe care-i încaseazã Âsi din care viseazã sã-Âsi facã o casã sau o maÂsinã. Sunt cele douã alternative ultime: o viaþã ceva mai bunã, casã pentru ei Âsi familiile lor, sau o cruce Âsi onorurile militare. Cu toate acestea, emoþia care ne încearcã, la nivel naþional, cu fiecare episod tragic de acest fel, este mare. Poate prea mare - fie-mi iertatã îndrãzneala. Pentru cã românii nu mor doar în Afganistan. Ei mor zilnic Âsi în numãr nefires de mare acasã. Pe drumurile Âsi Âsoselele patriei. Este un tribut parcã de neevitat adus condiþiei de om modern, care face din automobil expresia unui mod de viaþã. Dintre milioanele de români care se urcã în fiecare dimineaþã în maÂsinã Âsi pornesc spre destinaþiile unde au treabã, câþiva - adeseori zeci - nu se mai întorc acasã. Ei sunt descarceraþi cu dificultate din maldãrele de fiare contorsionate în care-Âsi gãsesxc sfârÂsitul, Âsi fac ultimul drum spre morgã sau spre cimitir, însoþiþi de disperarea sau de resemnarea celor pe care-i lasã în urmã. Moartea în accidentele de circulaþie este una dintre formele cele mai iraþionale Âsi mai absurde prin care oamenii se despart de aceastã lume. Pentru cã accidentele nu sunt - teoretic mãcar - inevitabile. La originea fiecãrei întâmplãri stau motive de ordin subiectiv: nepricepere, grabã, asumare de riscuri, neatenþie, inconÂstienþã. Nimic nu a putut dovedi cã existã accidente care trebuie sã se întâmpkle, care nu pot fi evitate. De aceea li se Âsi spune aÂsa: accidente. Cu toate acestea, parcã nimic nu reuÂseÂste sã-i facã pe ce care se aÂseazã zilnic la volan sã se gândeascã mai serios la consecinþele unor gesturi care-i pot omorî, sau care pot curma vieþi nevinovate. Cãci aceasta este o altã faþã a accidentului: poþi tu sã fii cât de corect, cât de atent, cât de prevenitor! Nimic nu te poate salva de consecinþele existenþei în trafic a celor pentru care aceste lucruri nu valoreazã nimic. ÂSi în virtutea cãrora poþi deveni, în câteva fracþiuni de secundã, criminal sau victimã nevinonatã. Stau uneori Âsi mã minunez de faptul cã date fiind toate imponderabilele din acest proces - transportul pe drumurile publice - consecinþele grave sunt mult, infinit mai puþine decât cele care în mod probabilistic s-ar putea produce Âsi cã însãÂsi funcþionarae acestui mecanism se bazeazã pe un element extrem de fragil: încrederea. ÃŽncrederea cã ceilalþi participanþi la trafic sunt atenþi, prudenþi Âsi animaþi de respectul faþã de reguli. Fãrã aceastã încredere probabil cã n-am cuteza sã ieÂsim pe stradã. Revin însã de unde am plecat: mi-e greu sã înþeleg de ce, în ciuda tuturor evidenþelor care aratã cã accidentele nu sunt întâmplãtoare, cã ele au cauze concrete Âsi evidente, continuãm sã ignorãm factori care le-ar putea face evitabile Âsi plãtim, în continuare, un tribut tot mai mare de vieþi omeneÂsti pe altarul zeului Automobil? |