Punctul pe Y / marți 26 august 2008 Nr: 2295

Esecul de la Beijing nu este al sportivilor!

Daca ar exista - prin absurd - o Olimpiada a politicii si politicienilor, la care noi am fi trimis o delegatie, iar aceasta s-ar fi intors cu recolta pe care au ontinut-o sportivii romani la Beijing, am fi fost, probabil, fericiti. Patru medalii de aur - presedintele si sefii celor trei partide principale, una de argint - Parlamentul, si trei de bronz - Guvernul, Justitia si DNA-ul - ar fi fost un bilant care ar fi facur geloasa si Uniunea Europeana, presupunand ca ar fi participat si dansa.

Dar n-a fost Olimpiada politicii, si bine ca n-a fost: in conditii normale nu ne-am fi calificat la nici o proba, darmite sa mai luam si medalii. A fost Olimpiada sportului romanesc, cel mai serios examen in urma caruia putem sti cam cum stam din acest punct de vedere in context mondial. Daca e sa ne luam dupa dl Morariu, presedintele COSR, stam bine. Chiar daca dansul estima, inainte de Olimpiada, ca vom lua mai mult de 10 medalii. Am luat 8. Nu e un capat de tara, mai ales ca nimeni nu se poate indoi de sinceritatea sportivilor nostri in dorinta de a invinge si de a obtine medalii. E chestia cu vointa si putinta. Nu e suficient sa vrei, sa doresti, trebuie sa si poti. Ori doar cei cu medalii au putut. Restul au dorit. Exista deja o tendinta de a arunca nemultumirea provocata de cel mai mare slab rezultat al Romaniei din istoria participarii noastre la Jocurile Olimpice in spinarea sportivilor. Sau a lui Morariu. E nedrept. Nu sunt ei cei vinovati de faptul ca ne-am facut iluzii. Cum nu e vinovat nici Țiriac ca a „cobit”, prevazand esecul. Vinovati sunt cei care s-ar fi impaunat din nou cu un succes, care ar fi facut valuri pe seama lui si si-ar fi tras puncte, atat de necesare in dura campanie care urmeaza, pentru supravietuire la varf. Vinovat este intregul sistem politic si administrativ care de aproape doua decenii nu face nimic pentru sport. Nici macar cat faceau comunistii. Pentru ca sportul n-a mai foat o miza. El parea ca merge de la sine - fara bazele sportive inghitite de imobiliare, fara orele de sport din programa scolara, fara specialisti platiti corespunzator, ca sa nu fuga prin strainataturi. Intr-un cuvant, fara o viziune clara a rolului sportului pentru sanatatea si demnitatea unei societati. Una care dispune, dupa cum s-a vazut, de suficiente resurse umane, de talente de exceptie - acelea care au facut ca sistematic pozitia Romaniei in ierarhia sportiva sa fie net superioara pozitiei sale in alte ierarhii.

Daca rezultatele de la Beijing reusesc sa se transforme intr-un semnal de alarma, generator de decizii, insuccesul de la Beijing poate fi transformat intr-o premisa de succes la Londra. Daca nu, nu...