Punctul pe Y / sâmbătă 16 august 2008 Nr: 2288

Iluzie si realitate in cetatea Olimpiadei

Corespondenta speciala din Beijing - Cei care cauta nod in papura olimpica au gasit deja cateva subiecte. Unul este cel cu focurile de artificii de la deschidere, care ar fi fost generate pe calculator, ele neexistand in realitate la amploarea receptionata din transmisiile de televiziune. Pentru cei care au fost aici si au vazut cu ochii lor cerul incendiat al capitalei chineze pare o gluma. O alta gaselnita este si aceea ca fetita care ar fi cantat la aceeasi festivitate, in realitate doar ar fi mimat. Ei, si? Si daca transmisia televizata a fost ajutata din calculator prin efecte electronice? Nici una dintre aceste hibe inchipuite nu pot diminua impactul formidabil pe care-l are nivelul de dotare si de organizare al acestei superolimpiade. Au mai gasit niste echipe de televiziune (unele chiar de pe la noi) niste cartiere mai insalubre. Pai in urma cu doar vreo zece-cincisprezece ani aproape tot Beijingul era insalubru. Mi-amintesc ca Palatul Imperial era inconjurat practic de mahalale cu stradute late de un metru, pe care se deversau liber dejectiile si ca o multime de oameni locuiau acolo claie peste gramada in camarute de doi pe doi metri. Efortul urias pe care l-au facut autoritatile ofera astazi vizitatorilor imaginea netrucata a unui oras de o modernitate si functionalitate cum nu sunt multe altele.
Cartiere mizere? Sunt si la Washington, si in Paris, si la Londra. Acolo insa fac parte din decorul autentic.

Olimpiada duduie din toate motoarele si produce, pe banda rulanta, campioni si medalii. Pana acum cele mai multe se aduna in traista Chinei. Prea multe, spun deja unii. Olimpismul tinde sa fie sufocat de pragmatism si de orgoliul organizatorilor care au reusit sa transforme Olimpiada in trun meci China-Retul Lumii. Chinezii au pregatit cu minutie fiecare proba si fiecare concurent. Par sa nu fi lasat nimic la voia intamplarii. Combinata cu sustinerea entuziasta a publicului aceasta goana dupa medalii tinde sa faca competitia mai putin interesanta. Si mai putin ataractiva pentru lume. Incepe sa para mai degraba o Daciada chinezeasca cu invitati. Toata lumea spera insa ca lucrurile se vor mai echilibra in zilele care urmeaza.

In Beijing pulsul strazii pare mai putin alert decat ne-am fi asteptat. Intrarile de turisti straini sunt mai mici decat au estimat organizatorii. Gradul de ocupare al hotelurilor este de doar 70%. Se spera insa ca valul de turisti va sosi dupa Olimpiada, cand restrictiile actuale vor fi ridicate. Beijingul este la ora asta un urias magazin in ale carui rafturi se inghesuie o diversitate inimaginabila de produse, de toate calitatile. In magazinele de stat, aproape goale, armate de vanzatori se plictisesc in asteptarea clientilor. In bazare este insa o fierbere de nedescris, nicio metoda de atragere si de convingere a cumparatorilor nu este evitata, iar negocierea capata uneori aspecte comice - pretul oricarui produs in cepe de la cateva mii de yuani si se opreste la cateva zeci. Cu toate restrictiile de circulatie care fac ca zilnic sa circule doar jumatatea cu numar cu sot sau fara a masinilor, la orele amiezii se produc ambuteiaje cronice. Marele caraus este metroul la care au inceput sa-si faca datoria impingatorii care inghesuie cat mai multi pasageri in fiecare vagon. Cel mai mare chin il suporta insa cei care si-au cumparat bilete la probele olimpiadei si care fac cozi de ore la punctele de control corporal unde sunt usurati de orice obiect care ar putea aduce atingere bunei desfasurari a olimpiadei.