Punctul pe Y / vineri 15 august 2008 Nr: 2287

Increderea in Mihail Nikolaevici...

„Din pacate ne-am pierdut increderea in Mihail Nikolaevici” - a spus, intr-una dintre conferintele sale de presa, ministrul de externe, serghei Lavrov. N-a spus „dl. Saakasvili”, ci „Mihail Nikolaevici”, ceea ce - pentru cine intelege - trebuie sa insemne ca liderul de la Tbilisi este „unul de-ai nostri”.

Nu Mike, cu toata propensiunea sa pro-occidentala, ci „Misa”. Crescut, educat, format de noi, aici in aceasta parte a lumii. Din pacate, spunea Lavrov, „ne-am pierdut increderea in el”. Deci, semnam incetarea focului, dar asta nu inseamna ca il mai consideram un partener serios al nostru, si daca va fi de tratat si de negociat ceva, nu cu el o vom face.

Adevarul este ca Lavrov are dreptate. Saakasvili si-a dat, spectaculos, cu dreptul in stangul, declansand acea nefericita campanie militara in Osetia de Sud. Nu-mi dau seama ce-a fost in capul lui. E drept, Gruzia a cheltuit enorm pe echipamente militare, dar asta nu-i face mica si dezorientata sa armata mai performanta. Ce-a putut sa spere? Ca rusii, buimaciti de lovitura, vor accepta situatia ca pe un fapt implinit? Ca se vor jena sa reactioneze, intr-o sfanta zi de olimpiada? Sfanta mare naivitate: reflexele imperiului sunt inca vii.

Iar o Uniune Europeana, beata de propria sa conceptie, le-a oferit pe tava pretextul: la fel ca si in Kosovo, osetienii aveau nevoie de ajutor, impotriva terorii georgiene. Si a purificarii etnice (ce gaselnita formidabila, oricand valabila). Asa ca a fost aproape o joaca pentru armata fosta Rosie sa-i azvarle afara pe gruzinii si sa puna cap compas spre Tbilisi. Iar fortosul Saakasvili (toata lumea era cu el, si America, si NATO, si UE) sa realizeze in ce pericol se afla si sa strige: Sariti! Luati-l d pe mine ca-l omor! Curajul insa nu l-a parasit si, fara ca rusii sa aiba habar, el semnase deja acordul de incetare a focului. Lansand cu promptitudine semnalele care au inflamat o presa internationala orbita de faima trecuta a imperiului sovietic.

Cine si-a inchipuit ca Medvedev si-a dorit sa ocupe Gruzia si sa reinvie sindromul Afganistanului, s-a inselat. Rusii nu mai au nevoie de asa ceva. Au astazi alte arme si alte argumente: diviziile de conducte de gaz strapung orice aparare!

Din aceasta aventura, Mihail Nikolaevici pierde pe toate planurile. In primul rand, NATO devine un vis prea indepartat. In al doilea, atu-ul pe care conta se evaporeaza prin solutia pasnica: confruntat cu efectele coruptiei generalizate, ale politicii sale aventurate, nu avea decat o solutie: un razboi pe seama caruia sa fie aruncate toate belelele. O patrie in pericol elimina toate suspiciunile si justifica orice masuri arbitrare.

Din pacate pentru el si din fericire pentru bunul simt comun, nici macar combatantii de pe frontul Olimpiadei nu s-au lasat derutati: intamplarea care a pus fata in fata echipe rusesti si gruzine a aratat ca acestea au putut sa respecte pe deplin spiritul olimpic.