Punctul pe Y / miercuri 16 iulie 2008 Nr: 2262

Ipocrizia de partid

Nimic mai straniu decat aceasta preocupare, patologica, a membrilor unor paride de la noi fata de binele celorlalte!

Iata-l, de pilda, pe dl Boc, extrem de ingrijorat de perspectiva ca PSD-ul sa-l numeasca pe Adrian Nastase candidat la Presedintie pentru viitoarele alegeri: opinia publica va avea un soc, zice Boc, mai grijuliu ca niciodata pentru sanatatea publica!

Cu alte cuvinte, PSD-ul ar avea de suferit in acest fel, riscand sa piarda alegerile datorita socului public!

Ai zice ca in fundul sufletului - si nu numai - dl Boc este un fan al PSD-ului, caruia nu-i doreste decat binele.

Pe de alta parte, social-democratii si liberalii sunt foarte ingrijorati de efectul negativ pe care ar putea sa-l aibe suportul declarat al presedintelui Basescu pentru PD-L.

Aceasta grija parinteasca n-ar face decat sa micsoreze sansele democrat-liberalilor de a veni la putere pe cont propriu, iar chestia asta creaza o mare neliniste in randul celorlalti politicieni.

Spun ca este o preocupare bolnavicioasa pentru pentru ca in termeni realisti, sinceri, orice defectiune, nesincronizare, directie eronata in cadrul unui partid n-ar trebui decat sa-i bucure pe cei care pot trage avantaje dintr-o astfel de situatie. Basescu este preocupat de faptul ca posibilul sau cuscru, Hrebenciuc, are o faima proasta si poate atrage reactii negative la adresa PSD-ului. Foarte bine! Asta n-ar fi decat in avantajul PD-L-ului sau. In locul lui as zice chiar: Bravos. Hrebenciuc e mare si tare, cel mai valoros politician al PSD-ului. Sau, tot Basescu nu conteneste sa acuze influenta negativa a lui Iliescu asupra paridului. Si ce-i cu asta? Daca face PSD-ul sa scada in sondaje si la vot, n-au decat sa-l faca presedinte pe viata!

In fond, este vorba despre un fariseism de proasta calitate. Neavand prea multe argumente in favoarea propriilor lor formatiuni, politicienii joaca teatrul binelui national. Daca s-ar face o statistica s-ar vedea ca cel putin 75% din tematica declaratiilor sau conferintelor de presa ale diferitelor partide se ocupa cu problemele interne ale altor formatiuni. Eu iau ca exemplu alegerile locale: niciuna dintre entitatile implicate nu a procedat la o analiza de fond a propriului esec: pentru ca un maxim de 25 - 30 de procente nu poate reprezenta un succes. S-au 'taiat' cateva capete, de forma (capete repuse la loc prin realegeri interne) iar greul artileriei s-a dezlantuit spre demascarea tertipurilor si a neajunsurilor celorlalti. Totul imbracat in falsa grija pentru binele acestora.