Punctul pe Y / sâmbătă 05 iulie 2008 Nr: 2253

Intelegerea pradatorilor

Ministrul Agriculturii, discretul Dacian Ciolos, nu si-a putut stapani o unda de uimire legata de rezultatul lungii dispute dintre producatorii de alimente si conducatorii retelelor de hypermarketuri: semnarea unuoi acord de bune practici.

„Asa ceva mai exista doar in Anglia, Franta si Germania” - a spus, cu mandrie, unul dintre protagonisti, dandu-ne de inteles inaltul nivel la care ne-am ridicat, brusc, prin punerea semnaturilor pe respectivul document, despre care acelasi ministru Ciolos spune ca ar trebui sa fie fundamentul unei legi - pentru ca una e o intelegere, un acord de principiu, si alta o lege cu prevederi clare si de neocolit.

Razboiul dintre cei doi parteneri a inceput prin luna martie, cand, intr-un elan fara precedent, producatorii au aruncat anatema asupra hypermarketurilor, denuntand practicile abuzive ale acestora: nenumaratele taxe impuse, politica de diktat a acestora, nerespectarea unor norme comerciale elementare. Acestea ar fi fost si motivele pentru care, in Romania, pretul produselor alimentare ar fi atat de ridicat, in contradictie cu nivelul de trai. Publicul s-a bucurat: in sfarsit, cineva se ridica la lupta impotriva abuzurilor! In acelasi timp cumparatorilor li s-a luat parca un val de pe ochi, realizind cat de ridicat este, la cassa, totalul pentru produsele puse in cos. S-a facut apel la institutiile statului, care si-au declinat competenta spunand ca e vorba despre o relatie contractuala intre parti si sa si-o rezolve partile! Cum? a strigat partea vatamata? Pai daca incercam sa le reprosam ceva, ne scot de la raft si nu ne mai iau produsele! Si ce facem noi cu ele?

In fine: hypermarketurile si producatorii s-au asezat la masa, sub obladuirea ministerului si au tot discutat pana cand, iata, s-au inteles: acordul de bune practici pune capat disensiunilor, inaugurand o noua etapa in comertul romanesc cu produse alimentare.

Aceasta antanta cordiala - dupa atatea acuze si injuraturi - mie mi se pare suspecta. Am sentimentul ca acest acord a fost realizat intre doi pradatori care renunta sa se mai bata pe lesul proaspat doborat al consumului alimentar, intelegand sa si-l imparta frateste.

Faptul ca partea cu adevarat vatamata -consumatorul - nici macar n-a fost consultata imi da de inteles nu doar ca produsele alimentare nu se vor ieftini, ci ca scumpirile viitoare se vor face in folosul ambelor parti si pe spinarea acestuia. Avem de-a face cu un acord de „bune practici” intre agresori, si nu intre agresori si victima. Iar faptul ca este binecuvantat de autoritati - ba, mai mult, avut in vedere pentru a face obiectul unei legi - ma fac sa inteleg mai bine realitatea practicilor curente din comertul asta semicapitalist!