L-am ascultat, zilele trecute, pe la un simpozion, pe dl Abraham cuvantand vehement impotriva fumatului si a tigarilor.

Dansul este sef pe la o institutie antidrog. Acolo se ocupa, de combaterea acestul flagel dar, in mod de-a dreptul inexplicabil, cu cat e mai combatut de dl Abraham si colaboratorii sai, pe atat fenomenul creste si se amplifica. In aproape doua decenii Romania a avut tot timpul sa devina, din tara de tranzit, tara de consum. Odata cu cresterea nivelului de trai al unor categorii sociale consumul de droguri a proliferat. Sunt, la aceasta ora, inregistrate cateva zeci de mii de dependenti care consuma cu regularitate droguri. Este o cerere importanta care sustine o oferta pe masura, numeroase clanuri interlope specializandu-se si formand retele de distributie. Lupta impotriva acestora inregistreaza succese moderate: din cand in cand televiziunile ne prezinta reportaje de actiune in care politia tabara pe interlopi si le confisca cateva grame de drog.
Marile transporturi de zeci, sute de kilograme, se deruleaza insa in liniste, miza si valoarea lor „ungand” rotile mecanismelor care ajuta la derularea lor.

Autoritatile si forurile competente acuza lipsa de experienta in domeniu. Sunt tari dezvolate care se lupta de zeci de ani cu traficul si cu traficantii, fara sa poata eradica fenomenul.
Resemnati parca in fata fenomenului, angajatii compartimentului antidrog au gasit solutia de a ramane activi: s-au napustit supra tutunului. Asimilandu-l drogului - fara ca in mod formal aceasta identificare sa fie operata - ei au devenit participanti activi la campaniile impotriva fumatului. Iar pentru ca aici totul se petrece la vedere, au si unde sa arate cu degetul: marii producatori de produse din tutun. Chestorul Abraham i-a tintuit pe acestia la stalpul infamiei, marturisind ca ar fi martorul tentativelor acestora de a atrage spre practicarea acestui viciu prin fel de fel de mijloace, identificand astfel un inamic cat se poate de convingator.

Problema fundamentala e una complexa. Este adevarat, dovedit stiintific, ca fumatul afecteaza un mare numar de persoane, fiind principalul vinovat pentru incidenta cancerului pulmonar. Legislatia ultimelor decenii a ingradit serios publicitatea si formele de distributie a produselor de tutun. Fumatul este, insa, un fenomen social. El face parte, de secole, dintre obiceiurile nesanatoase ale oamenilor. Excesele sunt cele vinovate de urmari. Dar orice exces este nociv si asa cum ne putem reglementa consumul produselor de fast-food - aproape la fel de daunator - nu putem, deocamdata cel putin, impune un embargou total, fara riscul de-a genera fenomene asemanatoare celor produse de prohibitia alcoolului, tutunului.

Pe de alta parte, industria tutunului genereaza o importanta cifra de afaceri care alimenteaza bugetele in general si pe cele ale sanatatii in special. Ministerul de resort a introdus recent o serie de masuri menite sa tempereze fenomenul, iar altele urmeaza. Asa incat demersul dlui chestor Abraham este cel putin superfluu si nu poate masca lipsa de eficienta in sectorul care a fost alocat „antidrogului”.

Post Scriptum: Culmea luptei impotriva fumatului: o fundatie, dintre cele aparute ca ciupercile, a solicitat recent unei mai companii producatoare de tutun, sa sponsorizeze un simpozion... impotriva fumatului!