Ministrul Adomnitei, desi aflat in concediu de alegeri, isi va lasa amprenta asupa invatamantului romanesc printr-o lovitura de maiestru: dintr-un foc, din programa scolara (deocamdata a claselor a V-a si a VI-a) dispare cam 30 la suta din materie! O alta schimbare revolutionara este reducerea orarului zilnic la maxim 5 ore, si asta doar in clasele mari.

Va deveni scoala mai usoara si mai atractiva pentru elevi? Inclin sa cred ca nu. Problema de fond a invatamantului nu sta in cantitatea de materie, ci in calitatea ei. Am mostenit de la invatamantul comunist - care a avut, cu certitudine, partile sale bune, altminteri nu ar fi fost unul dintre domeniile in care Romania a performat - o programa legata de caracteristicile si realitatile acelei perioade, care-si propunea sa construiasca „omul nou” cu orice pret. Ponderea importanta a materiilor umaniste si nivelul ridicat al celorlalte materii plasa scoala spre performante fara legatura cu practica economica si sociala. Invatamantul, ca si cultura, devenise un refugiu si o compensatie a lipsei alternativelor lucrative, pragmatice.

De 18 ani incoace lucrurile s-au schimbat si continua sa se schimbe. Componenta si dinamica societatii sunt cu totul altele. Natia nu mai vreau, la unison, diplome. Oamenii vor mai degraba sa castige bani, iar scoala devine importanta doar in masura in care-i ajuta in atingerea acestui scop. Nu mai functioneaza relatia directa intre pregatirea scolara si posibilitatea sa castige mai multi bani.

Pe un asemenea fond, scoala a continuat sa pregateasca copiii intr-o maniera mai degraba disciplinara decat stimulativa. Accentul s-a pastrat pe volumul de cunostinte, in detrimentul tehnicilor de insusire. Uneori acest lucru a fost directionat cu interes, spre a-i obliga pe parinti sa recurga la solutii de pregatire extrascolare. Baza cunostintelor din diverse domenii a ramas cam aceeasi de pe vreme a reformei lui Spiru Haret, desi progresele din stiinta si tehnologie impun cu totul alte standarde. De aceea cred ca masura initiata de minister are mai degraba o conotatie populista decat una practica. Accentul va trebui pus pe depistarea abilitatilot si talentelor specifice ale copiilor si pe stimularae lor, nu pe burdusirea creierelor lor cu cunostintele care nu le vor fi niciodata de folos in practica. Ei trebuie invatati sa invete in primul rand, sa acumuleze sistematic, sa faca uz de aceste cunostinte. Dar pentru asta sunt necesare schimbari de fond la nivelul resurselor umane. Iar aceasta necesita timp pretios, pe care-l pierde acum invatamantul cu felurite experimente lipsite de finalitate. Intre care e acela de a-i ajuta pe elevi sa treaca prin scoala mai usor: pe principiul gastei prin apa.