Agresiunea împotriva pãdurii - cu binecuvântare de la autoritãþi!Un post de televiziune privat, face cu pricepere Âsi convingãtor ceea ce ar trebui sã facã postul public: demascã în serial jaful sistematic, petrecut sub ochii Âsi cu complicitatea auroritãþilor, din acest bun naþional, practic nerecuperabil, care este pãdurea. ÃŽn numai un secol, suprafeþele acoperite de pãdure au scãzut de la 70 la sutã, la doar vreo 25 la sutã. Ceea ce s-a petrecut în ultimii 18 ani este, practic, imposibil de mãsurat, pentru cã pãdurea scade dramatic aproape în fiecare minut. Simfonia drujbelor rãsunã peste Carpaþi cu o frenezie pe care nimic nu pare sã o poatã domoli. ÂSi primul lucru care i se opune este politica. Dupã defriÂsãrile buimace din primii ani de dupã Revoluþie, când „poporul” s-a considerat, brusc, stãpân pe bogãþiile þãrii, Âsi când au dispãrut de pe hartã suprafeþe întinse cu rol de protecþie - cum s-a întâmplat în sudul Olteniei, unde se naÂste Âsi creÂste deÂsertul românesc - a intervenit cea mai criminalã - aÂs spune - iniþiativã politicã: niÂste tembeli sau niÂste ticãloÂsi (altfel nu pot sã numesc gaÂsca de þãrãniÂsti ai lui Vasile Lupu) s-au lansat într-o luptã fãrã scrupule pentru retrocedarea pãdurilor. ÃŽn numele sfintei proprietãþi, aceÂsti tembeli au scos la mezat sãnãtatea ecologicã a þãrii, sacrificând-o pe altarul intereselor proprii Âsi de grup. Nu principiul a fost motorul demersului, ci interesul: acela de a face cât mai mulþi bani de pe urma punerii la pãmânt a pãdurii! N-am sã înþeleg de ce nici o minte luminatã din aceastã þarã cufundatã în bezna ignoranþei Âsi a incompetenþei, nu a fost capabilã sã impunã pãdurii un regim asemãnãtor rezervelor subsolului. Sã o punã la adãpost de bunul plac al unor proprietari inventaþi sau dubioÂsi. Pentru cã marele atac, dupã retrocedãri s-a dat asupra pãdurilor private, care practic au dispãrut sub topoarele harnice ale stãpânilor sau ale infractorilor de tot felul. Pãi n-avem legislaþie? - se poate întreba cineva mai naiv. Dar cine se oboseÂste sã o mai bage în seamã sau sã o mai respecte. ÃŽn serialul TV amintit s-au expus, limpede, toate metodele Âsi toate complicitãþile care fac ca pãdurea sã se împuþineze în ritm alarmant. Dacã nu e vorba de indiferenþã, e vorba de interese. Practic, furtul de lemne din pãdure e un sport naþional printre locuitorii din zonele respective, iar principalii beneficiari sunt proprietarii de gatere care obþin marfã fãrã taxe. „Paznicii” pãdurii dau din umeri: nu Âstiu ce sã mai facã. Atunci când ei controleazã într-o parte, hoþii furã din alta. Este, însã, limpede cã nu existã nici cea mai micã intenþie de a-i prinde. Nici mãcar de a-i împiedica. Hoþia asta la codrul mare va continua nestingheritã atâta timp cât autoritãþile nu decid sã ia mãsuri drastice: sã închidã sau sã confiÂste gaterele care prelucreazã lemn furat! Sã confiÂste mijloacele de transport care servesc furturilor. Sã-i verifice la sânge pe afaceriÂstii cherestelei Âsi sã-i ardã acolo unde-i doare mai tare: la evaziunea fiscalã. Dar cum nimic din toate astea nu se întâmplã, hoþia merge mai departe. Iar pãdurea dispare, fãcând loc deÂsertului imobiliar. Cã asta se planteazã în loc... |